Poezie
Ce mila, mi-e Doamne!
2 min lectură·
Mediu
Am fost fericita toata ziua,
Dis-de-dimineata degeaba,
Asa ma trezisem,
Apoi pe la pranz aveam deja
Cateva motive de fericire.
Dar ceva s-a intamplat, spre seara
Si cum veneam asa, pe drum
Mi s-a facut deodata mila de mine!
Asa de mila incat stateam desupra mea
Si ma priveam cu-atata mila
ca mi s-a sfasaiat inima
Si-am plans! Doamne ce-am mai plans!
Si habar n-am de ce mi-erea mila,
dar asa mi-era!
Mi-am vazut palma numarand
Cei cativa centi peste dolari,
Am vazut figura domnului din fata
Care m-a privit cu mila,
Figura vanzatoare care mi-a ales
Cele mai bune felii de sunca barbierita,
Black Forest Ham.
Apoi am tremurat la casa sa nu-mi ia si taxe
Urasc plastexul lor!
Parca era mai bun al nostru!
Cam tremuram de frica palstexului
Ca nu-mi mai ajungeau banutii.
Nu mi-a luat de data asta, habar n-am de ce!
Dar asta nu m-a facut mai fericita!
Si-am ajuns acasa cu-atata mila,
Ca privind asa, printre lacrimi, gradina
ma gandeam ca omul e mai vitregit
Ca un pom! Ca o pasare, ca o veverita!
Pai una, ca-si doarme o treime din zile,
Ca alta treime munceste pentru bani,
Si ultima treime mai ramane pentru drumuri,
O cumparatura, se mai ingrijeste,
Mai deretica, mai creste un copil,
Mai plateste niste bill-uri,
Si gata ziua! Se pregateste deja, din nou,
De prima treime, lungindu-si trupul istovit
In patul care-i potleste goana.
Cum imi era sa mila de mine,
Si mi se uscasera, nesterse, lacrimile,
M-a bufnit rasul! Eram de-a dreptul patetica!
Ce-mi lipsea, de fapt?
Ce-ar fi trebuit sa se intample
sa n-mi mai fie mila de mine?
Imi lipseai tu!
A-ti fi mila de noi, mila de doi
E de-a dreptul o fericire!
E-al naibii de greu sa-ti fie mila
Doar de tine!
001.383
0