Poezie
Insomnii fecunde
2 min lectură·
Mediu
M-am trezit in zori
Cand luna se vaita inca,
In durerile facerii,
Sa gandesc.
Mi-era foame
Sa ma gandesc.
Dar imi goleam mintea
De toate gandurile
Pentru ca vroiam
Co obstinatie
Sa gandesc.
Da, da
Nu te mira asa!
Se poate gandi fara gand,
Se poate visa fara vise.
Se poate dormi fara somn.
Se poate trai fara viata.
Asa ca m-am trezit sa ma gandesc.
Mi-am baut cafeaua pe terasa
In curte, pe intuneric,
Lumina dauneaza cumplit
Procesului de gandire.
Cand eram eu in plin proces
Cu judecata mea
A trecut asa, ca o umbra
Pe langa coada ochiului meu
O pisica.
Bineinteles ca am refuzat
Sa gandesc!
Era Ispita in persoana!
Dupa ce m-am saturat
De gandit,
Am urcat in camera
Sa ma odihnesc,
Sa ma rasplatesc
Cu ciocolata.
Da, am invatat sa ma rasplatesc
Dupa ce fac ceva maret.
E o motivatie suficienta.
Si-n dimineata asta nenascuta inca
M-am chinuit cumplit
Sa gandesc.
Cat mai putin.
Cel mai greu e sa nu gandesti,
Crede-ma!
Sa nu te gandesti la nimic e ideal.
Atunci se rasucesc
Toate raspunsurile
Ca lana pe fuior,
Doar sa-ti impletesti din ele
Vesminte pentru
toate nemuririle.
Un ochi pe fata, unul pe dos,
Trei randuri de bob de orez...
Ai impletit vreodata?
11 iunie
Toronto
11 iunie 2002
001.559
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adria Martin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 215
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 58
- Actualizat