Poezie
Dus-intors
2 min lectură·
Mediu
Melange
Atatea de facut si nu le fac, nu-mi vine,
Mi-e asa de dor si parca nu, de tine,
Ti-as scrie, totusi nu o sa-ti mai scriu,
La mine este seara, la tine, mai tarziu.
La tine-i dimineata, cand eu adorm, abia,
Afund in perna capul, si timpul da sa stea,
Cand ma trezesc, ma-ntind ca o pisica
Si-astept sa-mi dai o veste, cat de mica.
Ma uit spre calendar, sa vad cat a trecut,
Mai e inca atata! O, Doamne ce-am facut?!
Imi fac mii de griji si totusi nu-mi fac.
O sa fie bine, dar pan’ sa fie, zac.
De ce sa mai cobor, la ce sa m-agit?
Ploua cu galeata, ziarul s-a scumpit,
La umbrela-i rupta cea de-a treia spita,
Laptele s-a prins, de ieri, in canita.
Ba uite motivul din pat sa cobor ,
Treaba-i horatarata, timpul il omor!
Tot pandesc la usa, nu misca nimic,
Insa pe sub usa se zareste-un plic.
Uite deci motivul sa mai rabd o zi,
Scrisoarea speranta ca iarasi va fi
Ce a fost atunci, ce cred c-am visat,
Respirand cuvinte, m-am inviorat.
La randul meu, expir cuvinte-o mie,
Albastre, tandre, mici, pe o hartie
Zambesc si apoi plang, pe-aceeasi parte,
N-am atatea foi, ca ti-as scrie-o carte.
001.401
0