Poezie
Iubirea nu-i un accident
2 min lectură·
Mediu
E intamplare oare-n toate?
Totul e-un joc bizar al sortii?
O, nu! De azi nu se mai poate
Decisa mi-e si clipa mortii!
Am vrut sa fug cateodata
sa fug, sa uit ca te iubesc!
Dar m-am intors la tine-indata
Ca altfel nu stiu sa traiesc.
Am avut tentative. O droaie!
Sa evadez din preajma ta,
Pe scena lumii alte straie
Credeam ca astazi voi purta.
Sub haine-acelasi suflet este,
La tine drumurile toate-au dus
Am venit sa-ti dau de veste
Ca-ntamplari in viata nu-s.
Iubirea noastra nu-i un accident
Dar nici ce e nu pot sa zic
Raspunsu-i insa tot mai evident
Ca fara tine nu-s nimic.
Atunci,acolo, de n-ai fi fost,
Intamplarea sa se-ntample
Ma intreb si- acum ce rost
Mi-ar fi-n suflet si sub tample.
Toate curg, spre tine curg,
Drumul gandurile-si stiu
Ca e-n zori, ca e-n amurg
Doar cu tine-as vrea sa fiu.
Pe cat de firesc, atat de ciudat,
Ca acasa ma simt doar cu tine,
Am incercat sa fug, e-adevarat
N-o sa mai fug, ca nu-mi mai vine.
Ziceam de intamplari ca nu exista,
Intamplator nimic nu poate fi,
Cu argumente mi-am facut o lista
Si-am aruncat-o intr-o zi.
Randuiala exista,exista destine.
Destinul meu inca se scrie oare?
E scris deja de mainile divine?
Sau si divinul e-o-ntamplare?
(Gandurile mele-s cai
Sa le-adun, ca altfel scapa!
Prea devreme-ajung in rai
Si-am de curs atata apa...
Cand si cand le slobozezc,
Salbatice ganduri de seara,
Intre timp in gol privesc
Ape asteptand la moara...)
Ce-as putea sa pun in loc de iubire?
N-am auzit ceva sa fie, de pus,
Esti rostul meu si-mi esti menire
Fara tine si viata e-in plus.
Tu vietii mele dai un sens
Prea-i totul infintit in lume
Micimea mea, intr-un imens,
Dispare de rostesc un nume.
Pesemne am venit sa multumesc
Cui o fi de fapt,de multumit?
Poate destinului, ca te iubesc
Si intamplarii, ca te-am intalnit.
001.420
0