Mediu
S-a stins golanul nobil dintre noi,
Amasadorul nostru pe mai sus,
O raza din soare se face astazi sloi
In semn de piosie pentu cel apus.
Avem nevoie de oameni ca el,
Sa-i stimam , sa vedem ce e bine,
Sa-i chemam, de mai sunt, la apel,
Sau Doamne, sunt toti pe la tine?
Cand moare se simte valoarea,
Caci altfel crezi ca e nemuritor,
Atunci isi pune fiecare intrebarea
Oamenii mari, chiar si ei mor?
Ne va veni si noua randul la pomana,
Anonimi vom apune candva pe-nserat,
Fara de rasarit si fara loc in strana
Doar unii rasar si sa moara-i pacat!
A fost un mentor si fara sa stie,
Pentru multi, anonimi scapatati
Recunostinta noastra e tarzie,
Il pierdem azi si pe el resemnati.
Era golan, de mai stii ce inseamna,
Si ne stergea pe frunte de mirari,
S-a stins acum, la inceput de toamna,
Dupa o vara plina de-ntrebari.
Septembrie 3, 2005
Toronto
003734
0