Poezie
Doar inainte
Celui mai drag nehotarat
1 min lectură·
Mediu
Doar inainte
Sarmane om cu radacini taiate,
Visezi gradina-n care-ai rasarit,
Nu-ti mai ascunde frunzele uscate,
E-o plata mare pentru hoinarit.
O vad, doar visul te hraneste,
Sa ai din nou pamantul sub picioare,
Pamantu-n care simti cum creste
Coroana ta frumoasa, verde, mare.
Din nou e iarba verde-n alta parte,
Visai aici s-ajungi acum o vreme,
De implinire visul te desparte,
De ratacire, mai curand, te teme.
Tu fericirea nu cred s-o gasesti,
Traind mereu pe gardul spre vecini ,
Si cautand intr-una sa traiesti
O viata fara buruieni si spini.
Tu vrei mereu c-un picior inainte
Cu celalalt ai vrea cumva si-n trecut,
Pasind usor, cu teama si cuminte,
Deja incepi a regreta ce n-ai facut!
E vorba totusi despre renuntare,
E vorba despre impacarea cu toate,
Decizia sperie, alegerea doare
Doar inainte, atat se mai poate.
iulie 6, 2005
Toronto
001.949
0