Poezie
Dansul notelor
1 min lectură·
Mediu
Un glob de foc aluneca-n pamant
Lasand in urma cer trandafiriu,
E cald, e vara, nici un pic de vant,
E iulie, e seara, e tihna, tarziu.
Cand lumea se aduna pe la case,
Sau pe la dormitoare chiar as spune,
Stau si contemplu zanele frumoase,
Razand, dansand pe nevazute strune.
Mai groase sau subtiri la mijlocel,
Mi-anima seara asta linistita,
E ceaiul numai bun si caldicel,
Ma tem sa recunosc ca-s fericita?
Au rochii din voal, satin si dantele.
In ochii lor se joaca o scanteie,
Stelute-n par si cateva pe piele,
Prostii fermecatoare de femeie.
Se-aduna-n cerc si se desfac,
Se tin de voaluri si zambesc,
Danseaza, murmura si apoi tac
Cand aerul de vara-l netezesc.
Se-aprinde telefonul,suna lung,
Si-nchid de-odata zanele-n cutie,
Magia asta-i din butonul stang,
Al lumii din cutia argintie.
iulie 2005
Toronto
001708
0