Poezie
Evadare
1 min lectură·
Mediu
Pune-ti viata in rucsac,
Ia cu tine si-un hamac!
Rupe lantul ce ti-au pus
De din zori pan’ la apus.
Lumii da-i de-acum permisia,
Grijii da-i in scris demisia,
Smulge-te din gheara stransa,
Las-acasa perna-ti plansa!
Ia-ti picioarele-n spinare
Sa te pierzi pe o carare,
Pe-un drumeag uitat, de munte
Serpuind usor spre frunte.
Si mirat sa te opresti,
Musuroiul sa-l privesti,
Sa te miri iar de furnici
Cum faceam cand eram mici.
Sa te sprijini de-un copac,
S-auzi frunzele cum tac
Verde crud sa simti in nari
Patrunzand prin ai tai pori.
Sa te-ntinzi usor, pe spate,
Si sa uiti de tot, de toate,
Sa vezi norii cum gonesc
Cum se-mpart si se-ntalnesc.
Sa te-mbeti asa cu aer
Depanand al tamplei caier,
Sa stai, sa nu faci nimic
Si sa taci cand toate-ti zic.
adria
(23 februarie 2000)
001.634
0