Poezie
Copacul fara flori
1 min lectură·
Mediu
Am vrut sa spun "te iubesc" ,
dar n-aveam cui.
Am vrut sa fiu un rug,
dar ma simteam cenusa doar.
Copac iar plin de flori
am vrut sa fiu , dar in zadar!
Traiam sau hibernam,
nici nu mai stiu!
Si a venit iubirea,
dar vai, prea tarziu!
Pentru ca nu am mai stiut
cum sa iubesc.
Nu mai eram demult
copacul care sa-nfloresc
Am gonit dragostea!
Mi-era frica de ea,
Stiam deja finalul
si asta ma-ngrozea!
Ce-i de facut,
cand pur si simplu intr-o zi
Descoperi dezolat
ca nu mai poti iubi?
Cand flacara s-a stins
si nu mai ai lumina?!
Cand cel de langa tine
nu poarta nici o vina?
Si cand te minti si minti
ca inca mai iubesti
Nu pacalesti pe nimeni,
amani doar sa platesti.
Tributul pe iubire
e-n veci sfarsitul ei!
Opune-te o vreme,
hai, fa-o daca vrei!
Iubirea-n agonie
E schitul parasit,
Unde candela nu e
si ruga a murit.
Mai 15, 2000 adria
001.819
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adria Martin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 162
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 39
- Actualizat