Fara cirese pe tort

Dintr-odata Am simtit ca idealul E sa te porti asa cum simti Si sa fii asa cum esti Acolo unde fiinta ta E numai esenta. A te manifesta prin dilutii E marketing si Nu-mi ardea mie de vanzari, Urasc jocul de-a gradinarul caruia ii vinzi castraveti Din propria gradina. Atunci m-a palit un gand, gandul ca noi ne ambalam continuturile, Ca ne punem cirese pe tort, ca facem curat cand ne vin musafiri, Ca ne tinem in lesa firescurile ca ne impaiem sufletele Si jucam tontoroiul De frica sa nu devenim centrul Unui cerc vid de iubire si de atentie. De cele mai multe ori Mi-a placut mai mult ce-am vazut in oameni Decat in afara lor. cand m-au lasat in ei, cand mi-au dat voie sa-i dezbrac de Ambalajele cu fundite si Sa scot ciresele zaharisite de pe frisca Asezata in serpentine si gramajoare Albe, Abia atunci am inceput cu adevarat sa-i Gust, sa-i iubesc. Si-am inceput apoi eu sa renunt la glazuri La zorzoane si fasoane Cand am constatat ca nu pe mine ma iubeau, Ci pe aia, pe cea pe care o construiam Zi de zi, dupa placul altora. Si mi-am spus: Cu riscul ca n-o sa ma mai iubeasca nimeni Adica pe ea, pe cealalta, Macar o sa ma iubesc eu! Si-atunci, subtiata de zorzoane M-am mutat in centrul idealului, Unde inainte n-aveam loc decat sa pun Un varf de picior. M-am asezat acolo si-am asteptat sa fiu fericita. Si-am fost. Si nu e fericire mai mare Decat sa fii iubit Pentru tine, Pentru cum esti Si ce esti Fara armuri Si zorzonane. dec 2004