Poezii

Din disperare Am aruncat niște semințe Printre talazuri de smarald. Speram să încolțească ceva din sentimentele adormite... Și-a răsărit, după o vreme Plutind biruitoare Puritatea din sufletul

Crezând că mă iubești Þi-am dăruit inima Cu dragoste eternă Să te odihnești Pe ea, ca pe o pernă Dar tu din ea Pernuță de ace ai făcut... De-atunci inima mea E pernă de lut.

Urlă dintre munți furtuna și se-aude de departe Bubuind la miezul nopții marea în deliruri verzi Greierii ce nu știu somnul țârâiesc din strune sparte Luna varsă raze tulburi peste pomii din

De multe ori eram moartă pe dinăuntru Trăiam retrasă fără să simt nimic intens Și viața trecea pe lângă mine fără sens Numai gândul la tine mă mai ținea vie Acum sângele cald în torent din

Ce mult îmi plăceau când eram o copilă Poveștile, basmele cu uriași balauri Ce varsă jerbe de foc peste plaiuri În luptă crâncenă cu un Făt-Frumos! Povești cu zâna grațioasă care cheamă Cu

Într-un pahar Ciobit și murdar Vodca cea de toate zilele Își așteaptă calm clipele Refrenul sorbirilor Trambulina uitărilor Licoare otrăvitoare Și crunt amăgitoare Dulce amnezie Fanatism și

Să nu mă cauți Ai să te plictisești M-am ascuns Și n-ai să mă găsești Sunt într-un firicel De ghiocel Ascuns sub zăpadă Să nu-l vadă Vântul în livadă. Într-un mugure Ciucure Pe o

Apăsător tribut am plătit lui Dumnezeu Atunci când la ceruri a luat copilașul meu Și m-a lăsat pe veci nemângâiată Rană deschisă, necicatrizată... În lanțul de sacrificii și renunțări Cu lipsuri

Demult, în copilăria mea, Vântul avea la gât clopoței Treceau sănii trase de cai În dans de panglici colorate La coama lor agățate, Gardul nu se mai putea vedea Îndoit sub nămeții cât

Înainte de a-mi stinge setea Apa din căușul palmei Dispare cu iuțeala gândului nebun Și tot așa eu ma despart de tine Mult prea curând.

Pe o colină, pe-un platou întins, Splendid popas și un dor necuprins Ploi înghețate, culcate-n zăpadă Nimeni nu este acum să mă vadă. Și suluri, lungi suluri, sclipiri de fațadă Rotindu-mi

Cine ești tu? ...clipa mea de fericire și uitare Când mă rătăcesc în adâncul propriului suflet atât de

Farul de ceață Farul de ceață azi muge ușor Ton monoton într-o pânză de dor Simbol tristeții și cheie de vis Aicea, pe mal, lângă mare aprins Singur în noapte se face-auzit Totu-i