Mediu
Eseul este o specie de proza literara, fixata la granita cu literatura, care imbina elemente ale tuturor stilurilor functionale.
Compozitia eseistica ofera posibilitati mari de a asocia idei venite din diferite domenii culturale.
Stilul eseistic este erudit, iar continutul se bazeaza pe o viziune complexa asupra vietii.
Varietatea procedeelor stilistice, ca si faptul ca nu presupune un tipar strict, fac ca aceasta specie sa se bucure de interes cam in toate domeniile culturale.
Eseul consta in consemnarea unor idei, a conexiunilor dintre ele, a parerii personale, intr-o maniera eleganta (stil elevat, trimiteri culturale numeroase, informatie bogata, etc.) Marino spune ca \"eseistul incearca sa dea o solutie, nu o impune, nici n-o dogmatizeaza. Doar o propune. El ridica o problema, punandu-se pe sine si pe altii la incercare. Isbuteste si incita adevarul\".
Un eseu poate sa abordeze o opera literara, sau un aspect al ei (o idee, o tema un simbol) de pe pozitii filosofice, poate sa apeleze la informatii sociologice sau psihologice, poate sa faca asociatii in diverse arte, pe o tema oarecare, etc.
Inclus in proza exploziva in mod curent, eseul este o specie fixata la granita dintre stilul beletristic si cel stiintific. Este admis in literatura pentru ca autorul prezinta plastic viziunea sa despre lume, dar prin tendinta de a defini varii probleme, se apropie in spirit de o lucrare stiintifica. Nicolae Balota il numeste \"gen semiliterar\", fixandu-l ca fiind \"intre structurile imagistice si cele ideologice\", iar Adrian Marino, in articolul dedicat eseului il considera ca un gen de frontiera, \"hibrid\" situat intre literatura si filosofie.
Eseul are cateva elemente specifice:
- subiectivitatea asumata
- prezentarea unor idei fara obligatia de a fi demonstrate, argumentate
- asociatii libere de teme, motive, simboluri, ganduri
- libertatea totala de a alege un anume stil
- atingerea mai multor domenii
Tiparul compozitional al speciei a fost preluat si in stilul jurnalistic, in special pentru articolele in care se imbina comentariul si relatarea succinta a unor impresii pe marginea unui eveniment, a unei carti, a unei idei, etc.
Bibliografie:
Rusti, Doina, \"Presa culturala.
Specii, tehnici compozitionale si de redactare\"
Ed. Fundatiei Pro, Buc. 2002
028.414
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adina Ungur
- Tip
- Articole
- Cuvinte
- 352
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Adina Ungur. “Tehnici de redactare. Eseul..” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adina-ungur/articol/24763/tehnici-de-redactare-eseulComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VT
DoDu, esti inteligent, dar nu ai fizic să te bagi la grămadă și să iei acțiunea pe cont propriu, la mână adică, să faci tu eseuri. Mai bine, încălțat regulamentar cu o pereche de ghete, stângul în stângul și dreptul în dreptul, încearcă lovitura de picior căzută între ciomegele alea lungi.
0
Eu am cunoscut un eseist care nu ma baga in seama, pentru ca era cam fudul si se uita numai in sus unde nu era nimic de vazut daca nu era inorat.Daca era inorat atunci se vedeau niste pete cam ca muradaria de pe geaca mea de pescuit. La pescuit e distractie mare. Toti pescarii injura pestisorii care nu vor sa se sinucida in carligele lor. Pescarii nu sunt dusmanosi dar sa nu te pui langa ei ca se uita chioras la tine ca le sperii pestele.
Eu am cunoscut odata un peste in piata care era vesel si dadea din coada din cauza de bube la un ochi si nimeni nu voia sa-l cumpere ca sa-i faca culcus in tigaia lui.
Eu am un vecin care are o tigaie cu fund dublu, a zis ca e nemteasca si-a zis ca daca-ti trage una cu ea in cap, vezi stele verzi.
- Cate?
N-a stiut, a zis ca daca vreau pot sa incerc. Eu cu incercarile m-am cam saturat, ca am mai incercat eu odata sa sar peste o groapa si dupa ce-am sarit-o am aterizat intr-un...mai bine sa nu spun, dar mirosea tare si eu n-am stiut pe moment asa ca am ajuns la intalnire cu o fata cam mirositor. Iar fata s-a suparat ca a crezut ca am facut pe mine si ne-am despartit pentru totdeauna, care eu totdeauna nu stiam ce inseamna si a doua zi am cautat-o sa vad daca i-a trecut mirosul. Ca mie imi trecuse dupa ce-am depistat gheata vinovata pe care am si aruncat-o in curtea vecinului sa-i aduca noroc si eu mi-am cumparat alta dar vanzatoarea n-a vrut sa mi-o dea fara inca una.
- Da ce sa fac eu cu trei ghete, am intrebat-o la rost.
- Faci ce vrei domnule, dar eu nu vand decat perechi.
Asa ca le-am purtat pe rand, daca tot le aveam.
Intr-o zi am sa scriu un eseu despre cum m-am capatuit eu cu trei ghete.