Vindecă-mă
Și chiar dacă știu că mă minți, Închid ochii și visez in continuare... Poate că am nevoie De un cutremur, de o inundație sau de un incendiu În sufletul ăsta plictisit de lume. Și chiar dacă
între noi
sufletul meu filtrează întunericul. tot ce iese din el e iubire așa că apropie-te, omule cu ochii închiși, omule cu gânduri pierdute, omule fără vise. *** credeam că doar moartea mă poate
Tăcerea
nu o să-ți spun cât de mult țin la tine. o să îți spun doar că talpa ta lasă urme de mister. nasul tău îndrăzneț ascunde privirea moale de văzul tuturor. fulgerul discret parfumat e aruncat în
Mi s-a părut
am crezut că țin la tine am crezut că te iubesc te-am visat de atâtea ori deja... și de ce oare? te-am întâlnit o singură dată. tu mi-ai zâmbit, mi-ai urat o zi bună și am crezut că te-am
SALATÃ
Ucisă de durerea Ce mi-a închis lacrimile în suflet, Stau. Privesc prin pleoape Și te văd... Iarăși tu?! Vreau să pleci! Părăsește-mi gândurile Așa cum m-ai părăsit pe mine! Nu-mi permit să
Curând
Am să încerc să nu plâng după tine, Dar nu știu dacă e așa ușor... Durerea asta multă-atunci când vine Îți ia aripile când încă ești în zbor. Am să încerc să nu cred în iubire, Și nici în
Portofelul
Cu gândul tot la tine, Cu inima la fel, Tot intru-n magazine, Cu ochii-n portofel. La tine mi-e iubirea, Și sufletul la fel… La tine mă gândesc, Privind în portofel. Ne tot vedem pe
Revenire
Încearcă să-ți revii, Prefă-te că nu simți, Iar ochii ce-i alinți În suflet să ți-i scrii! Durerea ce o ai S-o ștergi cu dragostea Și să iubești deja Așa cum nu credeai…
Nimic
“Întinde mâna și te voi prinde”, îmi spui. Nu vreau să cad. Vreau să mă ajuți să trec podul Care ne desparte. Spune-mi cuvinte care mă fac să zbor, Ca să nu simt teama. Fă-mă să mă uit la tine
Iubire...cu cântec
În grădina casei mele Încărcată cu parfum Cântă două păsărele, Dar nu înțeleg ce spun. Acum o privighetoare Le acompaniază. Cele trei cântă cam tare, Dar nu mă
Pe drumuri prea pustii...
Prea multă iubire tu nu vei avea, Cel puțin nu din partea mea. Te-am așteptat atâta timp să vii... Tu rătăceai pe drumuri prea pustii... Și nu o dată te-am iertat, să știi... De mii de
Lacrimi de cristal
Pe boltă-n noapte s-a mai stins încă o stea Și-o viață a apus, la fel ca ea. Din ochii noștri-acum cad perle mici, Căci ne-am dori ca ea să fie-aici. Luna își varsă strălucirea în
Pentru viață
Vrei să fii, dar nu ești cum ai vrea, Vrei să știi, dar nu-nveți ce-ai putea, Vrei să poți, dar nu încerci nimic, Vrei să fii, dar nu vezi că ești mic... Vrei să ții raza de
