teama de întuneric
e dimineață/ce bine pot să absorb iar peisajul luminii strecurat prin jaluzea dimineața e o binecuvântare când tremurător prin întuneric te-ai rugat să se desfacă lumina și iat-o cum
poem de luni
dimineața iar varsă șampon în ochi ploaia care peste noapte a mâncat toate afișele am să mai dorm învelit în plapuma de culoare maro am să uit de toate conspectele scrise cu negru toamna
fuga de sine
ziua și-a tras șlițul cu deltoidul tatuat luna (un yin-yang)/durerea cu aceeași problemă de dinți nu-și poate găsi locul știu/ de toate acestea am să fug vreodată o dată ca pe niște
Alb Negru
Sunt actor. Divulg actul final. Lacrimile mele albe pe zgura măștii de țap. Sunt pictor. Nu te mișca. Desenez. Zadarnic te-ai deghizat. Lumina îți potrivește culoarea. Sunt poet. Mă scriu
[2] prietenul meu...
:prietenul meu și-a tatuat chipul iubitei pe vârful nasului acum în interiorul lui pufnesc asemeni unor coșuri mugurii unui paradis din albastre flori de mucegai o zi caniculară de mai își
[1]
01 :anotimpul te strângea în brațe un miros de alterate fructe îi aburea gura un dezgust aveai față de toate dar mai ales de sine ca pe o ceașă te-ai luat de toartă și te-ai aruncat de pe
America
america pe rama albă de zaț a ultimelor file cu coltele de grafit al tristului creion voi desena halatul meu strâns la tine în mână ca într-un clește de piele suflând în avion un sunet de
