Amintiri

Sfârșind a mea tăcere de mult nestăpânită Aprind în urma mea amintiri pentru o clipă, A căror neprihănita șoptire Mă va duce într-o încăpere de vid. Cuprinzând un alt gând întrezărit, Percep a lui neliniște răscolitoare Și astfel doresc să ma scald Atât de liber în a lui frământare. Asemeni soarelui apus demult Eu mă retrag in dulcele amurg, Răsărind într-o nouă zi Cu un nou cuvânt neprefăcut. Sunt doar niște amintiri... Imagini îmbrăcate in alb si negru, Concepte uitate în timp, de noi , Dar pierdute de mine. Iar acum, mă trezesc din nou Mă întorc înapoi in prezent, Înapoi in patul meu ,înapoi in...eu.