Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Maine ziua sepie

azi inainte de-a ma pierde-n somn

1 min lectură·
Mediu
Mâine ziua sepie zgârie
de-ale timpului coaste
vorbe mute ieri
pe când
luntreașul acosta barca
în mașina de spălat vise
desprinsă de cordonul ombilical
din vremea umbrelor care zăceau pe canapea
și-a anilor care urlau în tâmplele-mi
surde de luna mâncată
de-o stea spartă
în glastra cu gardenii
din anotimpul ce fel de
unde m-așteptau venele-mi
să urc în casa barcă de nu știu
vorbele-mi gândul să-l bea
la o cafea cu sare dimineața
aceea
de salcie plângătoare
pe când nicicând noi
bieți ariviști ai nefericirii.
044.809
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
86
Citire
1 min
Versuri
21
Actualizat

Cum sa citezi

ada cartianu. “Maine ziua sepie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ada-cartianu/poezie/110254/maine-ziua-sepie

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@sorin-despotSDsorin despoT
semn de zambet inlacrimat... mai trec!

Drag, DeSpOt.
0
@vlad-solomonVSVlad Solomon
e mai bun ca afrodisiacul, dar ne ciocnim de imagini neclare, acest rind de sfirsit este de fapt \"gaselnita\" si se simte.
Vlad Solomon
0
@ada-cartianuACada cartianu
Vlad,
iti multumesc...iti acord dreptul \"gaselnitei\" cunoscandu-mi \"nivelul poetic adolescentin\" :)))
0
@cornel-ghicaCGCornel Ghica
nu stim unde ne-am putea uita maine. poate, developati intr-o materie necunoscuta, am schimba paradigma tuturor gandurilor? poate inca o zi pentru somn. senzual, clipele au un joc necunoscut, vizibil, atunci cand \"maine ziua sepie zgarie\". e o caracteristica si un destin perceptibil. vino: e doar o culoare ciudata, umana, seducatoare si trecuta... \"de-ale timpului coaste\" arcuite in sunete.
ascultam \"vorbe mute ieri\". acum, \"pe cand / luntreasul acosta barca\", nu mai percep confuzia, alunecand in spatiul meu apropiat. aici, \"in masina de spalat vise\", ma mai pot desprinde de zidurile gandite cu alb... de scaunele mele neasezate, rupte de \"cordonul ombilical\" cu grija altor vremuri. decupat \"din vremea umbrelor care zaceau pe canapea\", inca mai asteptam numele sa se rosteasca in cuvinte. cuvintele scrise cu \" anii care urlau in tamplele-mi\".
afara, oboseala isi capata dimensiunea libertatii mele. randuri \"surde de luna mancata\" se arata intr-o metafora fizica. ce joc mai poate fi acesta (?) cel mai confuz gand refacut in oglinda chipului meu. e vremea sa ma confrunt in aceasta dimensiune.
nu stiu \"unde m-asteptau venele-mi\". in trup, peste tot, lacrimile de sange cristalizau durerea obisnuita. hai sa ne lasam ochii pe o noptiera si sa-l vedem pe Dumnezeu cum face lumina. \"sa urc in casa barca de nu stiu\"... si chiar de as ma fi val, sa mai pot stii cum curge timpul, tot n-as fi liber. as fi o radacina rupta in noroi, aducatoare de rasuflare multicolora si grea.
\"maine ziua sepie zgarie\" ca un necunoscut. eu nu ma intorc. o sa fiu jocul lui Dumnezue cu mine, o culoare intr-o oglinda inversa...
felicitari

cu respect, blueboy
0