Legenda funigeilor (fragment)

(...) RUNA Ah, mamă, cine-i oare norul? N-o fi chiar Hunar, călătorul, Străinul ce-a sosit aseară Supt adăpostul casei noastre? Avea și el pe cască fulgere albastre Și calul lui tot alb era Când a intrat în curte, supt arcadă, Urmat de cavalcadă. RILDA Se poate... Dar acum Se farmă norul. Dispare călătorul. Învăluită-n fum Se stinge cavalcada, Se năruie arcada, Și, alb ca zăpada, Se face-acuma un castel Și-un lac albastru lângă el, Cu palmieri cu umbrele rotunde, Cu nuferi albi ce dorm pe unde: Castelu-i \'nalt, cu arcuite geamuri, Iar colo-n fund, supt un umbriș de ramuri, Se vede înăuntru, pe fereastră, O fată blondă care țese-ntruna. RUNA O mamă, parcă-i casa noastră! (...)