Poezie
Saga Dacica
2.) Drumuri Antice
2 min lectură·
Mediu
Drumuri faurite in magie
Dar crezute c-ar ascunde dracie
Cand de fapt ele sunt doar diferite
De pasuni si case incretite
Aceste paduri muntene secrete detin
Astfel nu poate urma calea orice cretin
Fiind sacre drumurile acestea antice
Umbland in ele doar cu miscari frenetice.
Arma suprema puternica si luminoasa apare
Venind dinspre Apus marele dac reintors
Cu armura, scut si casca greci in originare
Sabia estica, in mana tinuta, pregatita de contors
Fugind pe drumuri de zapada prafuite
Cu pasi mari inaintand spre a lui veche casa
Dar cu alti ochi purpurii ce duc spre cele gazduite
Si cu inima ce iubeste o plina de cunoastere masa.
Inconjurat de copaci de chelie plini
Dar neinfricat de mormaitul ursilor
Ci inspirat de serenade lupine catre a Lunii spini
Si de ascutitul clanganit al sabiilor
Anuntat de urlete de moarte c-a ajuns
Nu s-a oprit, in razboi s-a aruncat
Celti a taiat si nimeni nu l-a strapuns
Nu s-a oprit, a luptat neintetat!
Dacii invingatori acum iesind
Cunoscut de prieteni de el amintind
Acest brav razboinic intors acasa erou
Intelept si puternic luptator al vechilor daci ecou
Doritor de putere si dreptate
Si de amintiri de ingeri furate
Anticile drumuri acasa l-au adus
Caci ura si ambitia n-au apus
Iar falsii profeti si zei intepati vor muri
Sau poate arsi in urma invaziei purpurii
In orice caz, zeii cornuti vor fi reaparuti
Si nu vor mai fi luati ca diavoli de toti temuti...
001007
0