poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ neînsemnat, aproape invizibil, stinghereai într-un colÈ› al muzeului de vise pierdute ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-04-15 | |
Pășesc iar între pereții Templului
Precum raza în lumini își așază Pe petale de măslin înflorit Lacrima ce îi înflorește În carnea caldă. Ca un rege Intru în trupul său. Pereții, pe care sunt pictați Îngeri și sfinți și alte înaripate idei Îmi străjuiesc trecerea spre altar Cu ziduri zugrăvite din cer. Totul în jur este făcut din fier Cu străluciri de diamant și efemer Care a fost scos din adâncuri De inimi care au căutat În zvâcnirea lor alte Sclipiri de smarald. Și, cu fiecare pas cu care calc, Pământul peste care trec întinde Un cimitir ce din oseminte inculcate Inundă caldarâmuri de risipe uitate. Clopote cât catedralele neamurilor Ce îngerii poartă în mâini scuturându-le În inima mea bat din inima lor care Ca o altă inimă în mine fecundă. Printre aripi împietrite, vii și nesfârșite, Eu trec spre altarul unde sunt jertfite Toate devenirile pe care le poartă Nuanța culorilor lor deșertată.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate