Riveran dansez ca valul care sare peste mal
Și m-adun și mă întind dincolo de timp și spațiu
Precum răsare soarele din ochiul nimbul eolian.

Și mă las purtat în zarea unde marea mă visează
C-am să vin plin de sudoare și un fel de înserare
Înstelat de peștii care ard din puternic înalt.

De-a lungul pașilor unde mă risipesc a uitare
Visul cântecului crește ca un gol între ferestre
Împletind îndepărtarea printre secunde rupestre.

Trupul vadului în care mă întind, ca o înserare,
Se întoarce și se-așază pe cealaltă parte unde
Luminii înmugurește ca fulger și o pătrunde.

Și adorm precum îngerul care plânge că nu are
Cer din care să soarbă laptele uitării de uger.