poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-12-21 | [Acest text ar trebui citit în espanol] | Înscris în bibliotecă de Nicole Pottier
Oyendo aquí los pinos, miro el cielo;
mis ojos, inocentes; soy el niño que se esconde a mirar y oír el mundo, a sorprender la noche cómo roba. Sigo oyendo los pinos, sigue el cielo, y mis ojos se apagan, ¿qué será del que soy? Ya no es posible el daño; sereno el corazón aguarda todo. Y sigo oyendo el tiempo, sombras crecientes que penetran flacas en mi cuerpo vacío, hospicio de algún mal inacabable. Posible es la alegría, me consuela la noche: creía carecer de bien alguno, y siguen devastando mi inocencia.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate