|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ Din lumea celor nevăzuÈ›i
￭ O clipă de intruziune
￭ neînsemnat, aproape invizibil, stinghereai într-un colÈ› al muzeului de vise pierdute
￭ Osana! Milostiv Fii-ne celor cu pohta în gât
￭ domnu’ pal
￭ am ÅŸi eu un if
￭ Baladă de plută pe margine de flux
￭ iarna de carne
￭ Singurătate
￭ nu pot respira
￭ ESTE POETICUL O CALE DE CUNOAÅžTERE ÅžI ACÅ¢IUNE? – COMENTARII LA HEIDEGGER
￭ supradoză de nimic
￭ Sonet (CCCLXI)
￭ noaptea dintre amintiri
￭ ​zolman locker privindu-se în sena 20 de zile mai târziu
￭ Scrisoare către Bob Dylan
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
omul
poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Costel Stancu [Costibulus ]
2007-02-10
| |
Se întoarce omul în sine
și nu se mai regăsește,
ca într-o galerie cu oglinzile sparte.
Își pune repede o mască
pentru ca apoi să deplîngă,
în singurătate, smulgerea ei.
O construcție neterminată - omul.
O piatră care tremură.
Se mai văd și acum schelele
abandonate
așa cum le-a lăsat Ziditorul.
Trece timpul, cu ochi mari, de hoÈ›.
 |
|
|
|
