pleacă, te rog frumos, din galantare,
de la casa de marcaj și din vitrine. și de pe stradă,
din mașini, din casă și chiar din pat.
du-te, frumos te rog, departe de oraș. lângă leproși.
o să stau o vreme cu tine
până nu mai sughiți în plâns,
apoi fiecare va vedea cu alți ochi
alte tranșee, alte.
da.

la urmă și leproșii te vor ruga frumos să pleci,
te vor târî de glezne la sihaștri.
vor sta cu tine cât să-ți crească în locul pielii
o colibă fără oglinzi.

și tot așa
până când sihaștrii te vor rostogoli spre soare.
în tăcere ar fi cel mai frumos.