iluzia ca o pasăre,
ascunsă în apartament
de cel care spera
că-și poate găsi cântecul preferat
în orice femeie;

iluzia ca un animal,
cuprins de cuștile-încăperi,
unde sta cel ce visa
că va țintui privirea femeii sale
doar pe tablouri și cărți;

iluzia ca și tine,
venus de februarie,
ascunsă în picăturile
ce mângâie
acoperișul blocului;

risipită parcă în
pocrovul de porunci
al Divinității,
al Cerului care ne iubește,
care ne iubește și ne strivește