Acolo unde nu era nicio speranta, acolo unde nu era NIMIC
Eu am sadit un strop din mine, si am intrins aripi spre INFINIT.
Acolo in pustiul inefabil, in care nici-un vis nu a AJUNS
Dilema metafizica a lumii, indescriptibil jalea m-a PATRUNS.
Acolo unde stancile au nume, acolo unde nu-i pacat sa CREZI
Acolo unde spaimele sunt zane, acolo te gasesti si-apoi te PIERZI
In labirintul iluziei desarte, se nasc in voie ale lumi PLACERI
Pentru ca eu sa pastoresc in voie, dilemele-ti de maine si de IERI.
Acolo unde viata nu-i perfida, acolo unde mortii isi ZAMBESC
Printre nisipuri miscatoare, te caut in zadar si-ti spun ca te IUBESC
Acolo nu e timp de amagiri desarte, acolo nu a fost NIMIC
Eu, ANONIMUL serilor de basm, din tine ma cobor si ma RIDIC!
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri.