Mai e o clipa pana cand glontul imi va mangaia tampla dreapta.........Aseara am vrut atat de mult sa zbor...oare de ce nu am reusit?Cine oare mi-a taiat aripile inainte ca macar sa cad?Incerc sa-mi accept destinul dar tremur si mi-e frig.Nu vreau sa-mi ingrop visele in viata asta care ne obliga sa-i acceptam adevarurile...ei.Nu vreau sa fiu inca una in plus,inca un fir de praf in tot noianul ce ne inconjoara si ne inghite, ca si cum nimic nu mai conteaza, ca si cum totul e in zadar.Oare chiar este?
As fi vrut sa pot alege calea care duce spre nemurire.Chiar toti au senzatia ca ma cunosc,dar nu stiu nimic.Sunt doar eu cu un noian de trairi pe care nimeni nu le-a inteles si nu le-a vazut.Si nimeni nu le va vedea vreodata.
Mi-e dor de mare,de valurile ei care te spala si te sareaza...........poate m-am indragostit de un necunoscut,poate de cineva pe care il stiu de cand m-am nascut.Iubesc marea la fel ca tine dar nu m-am intrebat niciodata de ce iubesti tu marea!Ti-a promis intr-o zi ploioasa ca te va iubi mereu...si tu ai crezut-o pentru ca aveai nevoie de ea.Dar biet nebun tu nu stii ca ea promite asta tuturor?Tuturor celor care au nevoie de dragoste,de valurile ei...de ...ea.Vei muri gandind ca ai fost iubirea ei dintai,dar.....poate am crezut si eu asta odata,demult.
Ce neputinta si durere a pus stapanire acum pe sufletul meu.Sufletul meu se desprinde de corp si il ploua pentru ca a uitat sa-si ia si corpul cu el.
Ma opresc...degetele nu ma mai asculta,As vrea sa pot sterge tot ce-am scris pana acum despre dragoste...oricum n-o sa merite niciodata...NICIODATA.