Inca nu am apucat sa termin aceasta nuvela... mai e cale lunga, dar am vrut sa stiu parerile voastre, 10x





Capitolul I - Alianta

Anul 2320. Conflictele dintre diverse civilizatii extraterestre facusera oamenii sa-si puna serios problema supravieturii in aceste conditii. Lupta pentru resursele care mai existau pe cateva dintre planetele sistemului nostru solar indreptara diverse civilizatii spre planeta Pamant. Lipsa tehnologiei necesare cu care puteau contracara atacurile acestora faceau din oameni o prada foarte usoara. De nenumarate ori oamenii s-au vazut nevoiti sa renunte la resurse importante pentru a nu fi exterminati de rasele extraterestre. Un alt punct slab al oamenilor era faptul ca nu aveau prea multi aliati, iar cei care de bine de rau se aliasera cu ei nu prea se ridicau mult peste nivelul oamenilor. Dar iata ca toate acestea urmau sa se schimbe. Civilizatia extraterestra Tregg urma sa semneze un pact de alianta cu oamenii, prin care acestia renuntau la aproximativ 80% din rezervele de petrol dar primeau in schimb protectia uneia dintre cele mai puternice armate din univers. Tregganii se asemanau cu noi in multe privinte, atat la infatisarea fizica cat si la cea anatomica. Singurul lucru important care diferentia major un treggan de un pamantean era faptul ca acesta reusise sa-si foloseasca aproape la maxim capacitatea creierului. Prin aceasta dominau aproape jumatate din suprafata Universului. Treganii au fost primii care au reusit sa transporte resurse de pe alte planete pe planeta lor. De asemenea tot ei reusisera primii sa doboare bariera vitezei luminii si sa teleporteze pe cineva la o distanta de peste 100 de ani lumina. Flota lor era una impresionanta. Aveau peste trei milioane de nave de asalt si in jur de un milion de transportoare imprastiate in bazele din tot universul. Renuntasera de mult la pilotajul manual, toate comenzile navelor erau preluate de roboti special antrenati si care puteau lua decizii proprii in situatiile de criza. Singura frica a acestei rase era ca intr-o zi tehnologia sa nu se razbune asupra lor. Doar o clipa de neatentia in programarea unui robot, iar acestuia in putea veni ideea de a se conduce singur. Deja se lucra la un sistem de autodistrugere al robotului in cazul in care s-ar depista in memoria lui aceasta idee.
Se vede asadar importanta alierii pamantenilor cu aceasta rasa, aliere care pe de o parte aducea probleme, legate de nevoia gasirii altor resurse, dar pe de alta parte aducea siguranta si liniste rasei pamantene.
Ora 13:30. Pe holul din fata Asurului, era liniste totala. Aici trebuiau sa se intalneasca cei doi mari conducatori ai oamenilor si tragganilor. Era o disciplina desavarsita intre cei care asigurau paza emisarilor. Nici o clipa de neatentie, nici o miscare gresita. Totul era gandit dinainte, iar fiecare isi stia locul. Aici mai trebuie spus ca intalnirea dintre cei doi se facea intr-una din bazele secrete ale tregganilor. Se discutase mult pe aceasta tema iar in final cele doua rase stabilisera ca cel mai bine ar fi sa aleaga un loc neutru. Se alesese planeta Opus-14 pe care tregganii construisera una dintre cele mai bune baze din Univers. Singurii care locuiau pe aceasta baza erau cei care participau la construirea robotilor. Cladirea in care se va tine intalnirea a primit numele de Asur, nume dat de treggani in memoria celui care a fost cel mai indarjit conducator al lor. Era o cladire magnifica prin constructia ei, dar si prin sistemele de aparare. Patru nave de cercetare erau in permanenta in jurul ei, iar alte treizeci de nave de asalt asteptau pe sol atacul vreunui inamic. Tunurile cu puls electromagnetic de mare distanta completau arsenalul pe care tregganii il tineau la vedere.
In jurul orei 13:40 sosesc aproape in acelasi timp cei doi emisari. Se putea vedea usor care era reprezentantul oamenilor si care era cel al tregganilor dupa tehnologia navelor cu care aparusera.
Reprezentatul oamenilor se numea David Crowel si avea numai 24 de ani. Inca de la primul contact vizual cu acesta nu-ti puteai stapani un sentiment de uimire. Intradevar, parea numai un copil iar infatisarea sa trada foarte mult luptele la care participase in trecut. Dupa Marele Razboi, care a avut loc in anul 2226 oamenii au fost aproape exterminati. Nu au mai existat tari sau imperii. Oamenii, cam o suta de mii, se ascunsera timp de o suta de ani pe unde putusera si se hraneau cu ce aveau. Iasa insa ca in anul 2296 se nascuse acela care avea sa schimbe soarta oamenilor. Ii indrumase pe acestia inca de la frageda varsta de 13 ani si dovedise calitati de lider, organizator si luptator. De curand fusese ales in functia de Mare Conducator si isi lua functia foarte in serios. Nu umbla ca alti lideri cu escorte impresionante. Doua nave de asalt X-40 ii asigurau paza necesara, dar la nevoie se putea bizui si pe tenacitatea si experienta lui. Tinea ca intotdeauna sa poarte o arma si un costum de protectie. Cam astea erau calile sale de aparare impotriva atacatorilor, si nu o data ele se dovedira indeajuns de bune pentru a-i indeparta.
Pe de alta parte, reprezentantul tregganilor era mult mai bine aparat. O intreaga flota stelara se desfasura in fata si in spatele celui trimis de treggani pentru a semna acordul. Aici mai trebuie spus ca acesta nu era un mare conducator, asa cum era David, pur si simplu era un trimis al conducerii de pe Tregg, a carui unica insarcinare era aceea de a semna tratatul de colaborare.
In aceasta privinta putem spune ca tregganii erau un pic prea precauti. Marii lideri niciodata nu se aratau in batalii si aproape niciodata nu se stia pozitia lor exacta. Ei erau insa alesi pe alte criterii decat cele pamantene. Asa cum am mai spus, tregganii reusisera sa-si foloseasca aproape toata capacitatea creierului, dar nu toti reuseau acest lucru. Principala caracteristica a unui lider de pe Tregg era ca acesta isi putea folosi creierul in totalitate. Ne dam seama astfel de ce erau atat de bine paziti. Cu toate ca nu se aratau personal pe campul de lupta, strategiile impuse de acestia erau recunoscute in tot Universul.
Iata deci care erau circumstantele sub care cei doi reprezentati se intalnesc. Ajunsi in Asur cei doi se instaleaza comod pe fotolii. In minutul imediat urmator cei doi primesc conditiile acordului care trebuia semnat. Cu un calm desavarsit, desi era inconjurat de fiinte extraterestre David lua dosarul si incepu sa-l rasfoiasca. Printre altele, descoperi ca numele celui cu care trebuia sa stranga mana era Wastrou, nume care nu-i suna deloc cunoscut. Cei doi primira traducatoarele, si le fixara pe ureche si incepura sa discute principiile acordului.
-- Ne bucuram foarte mult sa va avem alaturi si speram ca aceasta colaborare sa multumeasca atat pe d-voastra cat si pe noi, zise David cu un calm si o diplomatie uimitoare.
-- Bineinteles, domnule Crowel. Imi dau seama ca stiti puterea noastra militara si nu ar putea sa va fie indiferenta
-- Nici pe departe, domnule Wastrou, nici pe departe. Atat eu, cat si Consiliul suntem constienti de ceea ce puteti sa ne oferiti si va primim cu bratele deschise.
-- Ma bucur sa aud acest lucru. Si noi vom primi cu bratele deschise resursele oferite de planeta voastra.
La aceste cuvinte rostite de Wastrou se putu observa cum David micsoreaza ochii si strange din dinti. Nu prea vroia sa renunte la o parte atat de insemnata din resurse. Pe de alta parte se gandea ca pana va creste numarul oamenilor pe Pamant se vor gasi alte surse de energie si nu vor mai trebui sa fie dependenti de petrol.
-- Domnule Wastrou, sa nu credeti ca acest acord este un noroc care s-a ivit in calea noastra. Nu uitati ca totusi noi renuntam la ceva pe o perioada nedeterminata de timp, in timp ce voi nu oferiti decat protectie.
-- Tin neaparat sa va reamintesc, generale David Crowel ca suntem cea mai puternica civilatie din Univers si ca un tratat cu noi ar face invidiosi pe oricine. Asa ca nu va mai plangeti pentru orice fleac. Daca nu ati semna tratatul cu noi, in maxim 100 de ani ati fi exterminati din Univers. In 10.000 de ani ce civilitatie, voi ati reusit sa ajungeti unde am ajuns noi dupa primii 100. Nu ati fi in stare sa tineti piept nici macar unui atac format din 100 ne nave ale Gilordului. Noi am invins aceasta civilitatie, domnule Crowel si am facut-o cu vitejie si curaj.
-- Cu vitejie si curaj, spui? Ha! De cate ori ai luptat tu, domnule Wastrou, de cate ori? De cate ori a luptat conducatorul vostru in vreo batalie, spune? Ai simtit vreodata frica ca a doua zi s-ar putea sa nu te mai trezesti, spune? Eu am fost la fiecare batalie, alaturi de armata mea mica, am luptat cu indarjire, m-am batut pentru viata fiecarui om de-al meu, si vii tu sa-mi vorbesti mie despre curaj?
Wastrou se cutremura la fiecare cuvant al lui David. Nu intelegea furia acestuia si vroia sa faca tot posibilul sa aduca intalnirea pe linia de plutire. Astfel i se adresa pe un tot foarte prietenos, diferit fata de acela pe care-l folosi pana atunci.
-- Domnule Crowel, haideti sa incheiem aceasta disputa ridicola si sa semnam tratatul care va multumi ambele rase.
-- Bine, fie. Sa fie aduse hartiile!
Cei doi semnara tratatul, isi strasara mainile si se departara in cea mai mare liniste si fara a mai scoate nici macar un cuvant. Iesind din Asur, David isi gasi timp sa stea de vorba cu omul sau de incredere, Mike Damon.
-- Ce zici Mike de acordul semnat?
-- Zic ca ai luat hotararea inteleapta, David. Imi pare rau sa recunosc, dar Wastrou avea dreptate. Fara un aliat de talia lor, in maxim 100 de ani am fi disparut. Vezi si tu doar ca de la zece miliarde de oameni mai sunt cateva sute de mii, si daca zece miliarde nu au putut face fata atacurilor din Marele Razboi, cum vor putea face fata o suta de mii?
-- Ai vorbit bine, Mike. Asadar sa ne intoarcem pe Pamant. Sunt multe lucruri care trebuiesc discutate despre acest acord. Daca treggani respecta clauzele, atunci am fi la randul nostru o rasa bine vazuta in Univers. Este insa de ajuns ca acestia sa incalce o singura data principiile acordului, pentru a pierde reputatia in fara Gilordului si a altor rase.
Conversatia se incheie, Mike se urca intr-una din navele X-40 iar David in cealalta. Singurii oameni care mai erau cu ei erau cei doi copiloti de pe nave.
Calatoria trebuia sa dureze cca 2 ore pana pe Pamant, ore care se dovedeau a fi foarte plictisitoare. Jimmy, copilotul lui David incerca sa-l scoata pe acesta din incordarea care pusese stapinire pe el dupa semnarea acordului. Orice incercare a lui Jimmy insa era sortita esecului, deoarece David avea gandurile ravasite. El se gandea la o metoda de a iesi din aceasta incurcatura. Energia insemna viata pe pamant. Fara energie oamenii erau sortiti disparitiei. Asadar la ce le trebuia protectie din partea unei rase care pana la urma tot ii va duce la pierire? Aceste ganduri nu-i dadeau pace liderului si il faceau din ce in ce mai trist. Iata insa ca la ora 3:56 primi un apel de la Mike, apel care il facuse sa tresara
-- David, la 3400 Km in fata noastra am detectat 13 nave gilordiene in formatie de atac. Nu stiu inca daca sunt pentru noi sau pentru altcineva. Inca 1000 de Km si voi afla cu siguranta.
-- Ce modele sunt?
-- Sincer, nu stiu, nu am mai vazut unele ca acelea pana acum, dar se pare ca au montate tunuri cu puls EM si raze laser.
-- Asta nu e de bine.
-- Stiu, dar nu avem de ales. Daca ne vom retrage acum sigur ne vom urmari, si nu cred ca vom putea ajunge inapoi la baza treggana inainte sa fim imprastiati prin spatiu.
-- Ce recomanzi?
-- Pozitie de lupta si atac prin surprindere!
-- Doua nave contra treisprezece?
-- Ai alta idee?
-- Hmm, da, ai dreptate!
-- Asadar, 3-1-4, coordonate, tunurile la 24 de grade
-- Am inteles!
-- Nici o miscare fara acordul meu!
-- Sigur, David
-- Jimmy, propulsoarele la 90%. Pornim spre ei!
-- Am inteles, domnule Crowel!
Cu un calm desavarsit, David isi planifica dinainte fiecare miscare. Cu toate ca nevele lor X-40 erau dotate din punct de vedere militar, un atac de 2 la 13 parea nebunie curata. David stia asta, dar mai stia ca scapase si din incurcaturi mai mari.
-- Laser stanga… activeaza… atentie!Acum!
La cuvintele sale, Jimmy activa laserul stanga al navei, care spulbera o nava gilordiana. In acel moment se intampla un lucru pe care nu-l banuia nimeni de pe cele doua nave. Cele 12 nave gilordiene au incercat sa se retraga
-- Mike, se retrag?
-- Da, asa se pare, inca incerc sa-mi dau seama de ce!
-- Eu deja am aflat! Verfica radarul la ora 6.
David se uita pe radar si incremeni cand vazu ca acesta ii arata ca in spatele sau se aflau cam 30 de nave de atac.
-- Mike, ce facem?
-- Eu zic sa nu facem nimic, navele din spatele nostru sunt treggane!
-- Ce?
-- Asa cum ai auzit, se pare ca isi iau acordul foarte in serios.
Nici nu termina Mike de vorbit, ca la bordul navei lui David aparu emisarul Wastrou, aratand un zambet de satisfatie. Imediat David lua traducatorul si si-l monta.
-- Asadar, domnule David Crowel, se pare ca nu suntem chiar atat de lasi precum parem la prima vedere. Te-ai convins ca pot pilota si eu o nava de razboi
-- Nu credeam ca o sa zic asta vreodata, dar ma bucur sa va vad!
-- Si eu, asa ca acum am fi bucurosi sa va escortam pana acasa, ce ziceti?
-- Hmm, da, asa ar fi cel mai bine!
Wastrou se teleporta inapoi pe nava, iar intreg convoiul se indrepta cu o viteza fenomenala spre Pamant. In sinea lui, David era acum multumit, fiindca stia ca se putea bizui oricand pe ajutorul tregganilor, dar inca avea in minte probleme care il macinau. Se hotara totusi sa arate salvatorului lui ca il aprecia pentru ceea ce facuse. Nu vroia insa ca treggani sa creada ca oamenii cereau mila si indurare. In momentul cand convoiul se apropia de pamant, mai exact, dupa ce acesta intrase in atmosfera, David lua legatura cu Wastrou
-- Domnule Wastrou, sprijinul d-voastra este foarte apreciat. Va multumim pentru promptitudinea cu care ati actionat.
-- Nu este nici o problema, la urma urmei, nu prea am avut nimic de facut. Navele Gilordului s-au speriat de puterea noastra si atata tot. Se poate spune ca am evoluat atat de mult incat nici nu trebuie sa luptam. Este de ajuns ca un dusman sa ne vada, ca in secunda urmatoare sa dispara cu viteza luminii
David observa din nou acel ton de superioritate in limbajul noului sau prieten, dar nu se mai pripi sa faca acuze nefondate. La urma urmei, avea si dreptul sa se laude si sa se creada superior.
-- De aici cred ca vom putea continua singuri, replica David.
-- Se pare ca da, raspunse Wastrou. Noi ne vom retrage pe Tregg
-- Va multumim calduros inca o data si sper sa nu ne mai intalnim vreodata in aceste imprejurari
-- Credeti-ma ca si eu sper acelasi lucru, domnule David
Conversatia se incheie, imediat dupa aceea, navele treggane intorcandu-se cu 43 de grade spre dreapta si parasind atmosfera Pamantului fara ca David sa observe cu exactitate directia pe care au urmat-o.

Capitolul II – Tregg vs. Gilord

Spre deosebire de pamanteni, care stateau acum ca pe ace, asteptand din an in an ca resursele sa se epuizeze, tregganii castigau putere si respect in intreg Universul. Nimeni nu mai avea curaj sa se lupte cu ei, nimeni nu avea nici macar tupeul sa le ceara protectie. Din acest punct de vedere pamantenii se puteau considera norocosi.
Desi la prima vedere tregganii au lasat impresia de rasa pasnica, ei nu erau deloc asa. Pofta lor de a cuceri alte civilizatii a fost cauza Marelui Razboi din 2226, unde au pierit sute de civilizatii. Singura care a castigat a fost Tregg, spre detrimentul Gilordului, cealalta mare putere.
Civilizatia Gilord era una pasnica, sau cel putin asa lasa sa se vada. Ataca daca era atacata, si lupta numai daca i se invada teritoriul. Putem vedea acum destul de clar ca acele nave cu care se intalnise David cand venea de pe Opus-14 nu aveau nici o intentie de atac. Acesta era si motivul pentru care ele nu inaintau, ci doar aveau armele pregatite pentru un eventual atac al oamenilor. Cu toate ca nu se asemanau prea mult cu oamenii la infatisare, aducand oarecum cu un soi de reptile, gilordienii se asemanau cu acestia doar la principiile conducerii. Daca tregganii isi alegeau conducatorii pe principii legate de inteligenta, conducatorii Gilord erau alesi pe principii de curaj si devotament. Cu toate ca aveau o tehnologie care se apropia de cea treggana, ei nu foloseau roboti in conducerea navelor. Atat pilotajul, cat si constructia navelor erau facute manual, lucru care aducea si avantaje si dezavantaje. In primul rand un robot nu poate fi programat pentru chiar toate situatiile de lupta, dar un om poate fi antrenat pentru asa ceva. Ca dezavantaje am putea spune ca gilordienii pierdeau destul de multa populatie in conflicte, pierderi cauzate distrugerea navelor de lupta si a vehiculelor de sol.
In Marele Razboi, Gilordul trebuia sa cedeze aproape 60% din resurse tregganilor, resurse care i-au facut pe acestia conducatorii Universului. Diversele planete castigate de asemenea de treggani au fost transformate de acestia in adevarate buncare, pe langa care trebuia sa fii destul de nesabuit ca sa treci fara acordul lor.
Iata astfel contextul in care, in anul 2321, in timp ce se afla in fata minicampului de lupta, Marele Conducator al tregganilor, Frethan observa ceva care il uimi si il sperie in acelasi timp.
Dinspre planeta Gilord se indepta spre Tregg un adevarat nor imens, format din navele de lupta ale girlodienilor. Speriat de curajul Gilordului, Frethan ordona imediat distrugerea acestora. Atunci se intampla un lucru la care nu se astepta nimeni, sau aproape nimeni: Toate sistemele de aparare si atac ale tregganilor aratau defectiuni majore si refuzau sa raspunda la comenzi, cu toate ca nimeni nu simtise vreo lovitura din partea navelor atacatoare.
Frethan, simtind ca tregganii sunt in mare pericol, intra in panica. De cand se stia, aceasta civilizatie nu avusese niciodata probleme cu tehnologia. Sa fie aceasta cadere a sistemelor de comanda o pura coincidenta, sau sa fie totul un complot bine pus la puct. Asta era intrebarea care il macina pe Frethan, intrebare la care deocamdata nu avea cum sa raspunda. Acesta era momentul in care tehnologia lor se razbuna impotriva lor. Se asteptau ca intr-o buna zi, robotilor sa le vina ideea sa se conduca singuri, dar nu se gandisera niciodata ca aceastia vor refuza in totalitate sa raspunda la comenzi. Frethan incerca sa se ridice de pe scaunul de comanda pentru a incerca evacuarea, dar in momntul acela simti o rasuflare usoara pe gatul lui, urmata de un obiect rece care se lipea de el din ce in ce mai tare. Intoase capul, iar ce vazu il sperie de moarte. Langa el, se aflau zece gilordieni, inarmati de cap pana-n picioare, unul dintre ai amenintandu-l cu o arma. Acesta era obiectul pe care-l simti Frethan cand vru sa se ridice. Fara a scoate nici un cuvant, dar cu miscari din care puteai intelege intentiile cu usurinta, gilordienii il indrumau pe Frethan spre iesire. Imediat cum ajunse acolo, avu parte de un spectacol la care nu se astepta. Toata baza lor principala era plina de reptile – gilordieni – toti aliniati si gata de lupta. Frethan reusi sa scoata cateva cuvinte, vreand in acelasi timp sa nu para speriat, dar expresia si vorba intrerupta tradau destul de bine acest lucru.
-- Chiar credeti ca veti reusi ceva? Niciodata, nu, niciodata Tregg nu va cadea in fata Gilordului, suntem mai buni…v-am invins de atatea ori.
In acel moment, inchipuiti-va toate acele “reptile” incepand sa rada in acelasi timp. De fapt, daca spunem ca radeau deja mergem mult prea departe. Scoteau un soi de sunete din care reiesea dispretul pe care il aratau conducatorului treggan
-- Poate ati catigat voi o batalie, dar noi vom castiga razboiul, se grabea sa ameninte Frethan, nestiind ca deja peste jumatate din bazele treggane erau cucerite de gilordieni si fara sa stie ca de ani buni gilordul pregatise persoane care se infiltrau in bazele traggane
Cel care il capturase, Lothin, se apropie de el, rostindu-i in limba treggana cateva cuvinte
-- Frethan, Frethan, prietenul meu vechi, cred ca ar fi momentul sa lasam amenintarile. Avem deja mai mult de jumatate din bazele voastre
-- Nu, nu te cred, nu aveati cum.
-- Zici tu? Ia sa vedem, atunci, ia legatura cu baza ta de pe Opus-14, o sa fii curios cine o sa-ti raspunda!
-- Vrei sa stii cine?, o sa-mi raspunda tregganii mei, cu care o sa va nimicesc.
-- Ma faci sa rad, totusi, iti voi face o mica demonstratie a puterii noastre. In aproximativ 2 minute, gilordienii care sunt pe Opus-14 se vor teleporta inapoi pe Gilord. In momentul acela decat tregganii vor mai fi acolo. Priveste, mare Frethan, cum planeta aceea se va risipi in spatiu, o data cu supusii si cu tehnologia ta.
Si intr-adevar, in 3 minute se observa o foarte mare explozie dinspre Opus, explozie care il facu pe Frethan sa lase capul in jos.
-- Cu ce am gresit? Ce nu a mers bine? Cel putin spune-mi acum!
-- He, he, Frethan, Frethan, si cand esti incoltit, tot nu te lasi. Chiar crezi ca ti-as spune metodele folosite de noi. Poate voi sunteti mai destepti, dar ati avut si mai mult timp. Nu uita ca Gilordul a aparut cu 34.000 de ani dupa Tregg, asa ca e normal sa fiti mai evoluati, dar, totusi, nu incerca siretlicuri din acesta cu mine. Nu ar merge nici cu oamenii, dar cu noi!
La rostirea cuvantului oameni, Frethan tresari. Se gandi ca mai are o sansa, ca totusi oamenii erau si ei datori sa-i ajute, chiar daca acest lucru nu era scris in acord. Se gandi totusi sa mai obtina ceva informatii de la Lothin pana va incerca sa evadeze.
-- Si cam cate planete ai spus ca ne-ai luat?
-- Nu stiu ce vrei sa incerci, Frethan, dar oricum, nu cred ca ai avea ce sa faci cu aceasta informatie, asa ca iti spun. Cam 54% din planetele voastre deja transmit resurse pe Gilord.
-- Sa inteleg ca ati luat si Pamantul?
-- Pamantul? Ma faci sa rad! Nu ne intereseaza, sunt prea putine resurse acolo pentru a incerca s-o capturam.
Aceasta marturisire a lui Lothin il facu pe Frethan mai linistit. La urma urmei, nu se putea ca oamenii sa stea deoparte in timp ce Tregg-ul cade.