Cautand Scaparea

vreau sa fug, dar picioarele, amortite, poate de frica, poate de caldura, se incapataneaza sa stea fixe. Simt ca ceva se apropie de mine. Incerc sa tip dupa ajutor dar nu pot. Raman pe loc. Ma resemnez cu ideea ca ceva e acolo, ma cauta.O lumina imi apare in fata. Incerc sa scap. Ochii ma ardeau din ce in ce mai mult. Simt ca ceva ma trage de acolo. Prin vuietul infiorator care ma inconjoara, se aude o voce in departare. Nu stiu cine este, sau ce este... incerc sa deslusesc cateva cuvinte. Degeaba! Urletul apelor aparute in jurul meu dintr-o data m-au facut sa cred ca nu voi reusi sa ma eliberez nicodata de acolo. Totusi, singura mea calauza era acea lumina arzatoare care, desi aproape ca ma orbise, imi lumina totusi calea. Prin albul naucitor incercam sa strabat apele care desi vuiau peste masura de puternic, nu erau atat de adanci incat sa nu poata fi traversate cu usurinta. Ajung din nou pe pamant. Urletele fioroase parca se inmulteau, la tot pasul vedeam umbre care se roteau in jurul meu. Cu toate acestea, vocea care se auzea in departare plus lumina orbitoare care ma ghida parca spre aceasta ma faceau sa continui. Am continuat. Cu greu strabateam o padure care parea a nu se mai termina, urmarind o voce care se departa si mai mult cu fiecare secunda care trecea. Inima ori se oprise, ori batea foarte tare, imperceptibil, fiindca nu o mai simteam, sau nu puteam sa o mai simt. Un fum inecacios ma cuprinde. Tusesc, simt ca nu mai pot respira. Caut un refugiu, un loc unde sa scap de toate astea, macar un minut. M-am uitat in stanga si am vazut in departare creaturi ale noptii care incercau sa fuga dupa mine, dar un zid mobil parca le oprea cand ajungeau la o anumita distanta. Incepeam sa cred ca cineva tine cu mine si doreste ca eu sa scap din acest calvar care ma mistuia.
Incercam sa fac legatura intre fumul din ce in ce mai des care ma cuprindea, lumina orbitoare care ma ghida pe ingusta alee, si vocea nedeslusibila care parea sa se indeparteze cu fiecare clipa care trecea. Nu gasesc nici una si continui.O muzica lenta incepe sa se auda din partea opusa locului din care se auzea vocea. Nu mai intelegeam nimic. Murisem oare? Acesta era modul in care trebuia sa platesc pacatele? Dar simteam in adancul sufletului ca exista cineva care vrea ca eu sa scap de acolo. Asta ma face sa continui. Incerc sa nu ma mai gandesc la muzica ciudata ce se auzea in spatele meu si imi ziceam ca orice as face trebuie sa ma indrept spre locul de unde se aude vocea. Ajung intr-un punct mort. Padurea din ce in se mai deasa din fata mea, la asta adaugandu-se si faptul ca poteca pe care mersesem pana atunci disparuse, ma facura sa-mi aranjez gandurile. Orice calcul facut era in zadar. Mai departe nu se putea merge. Ma asez un minut. Imi aprind o tigara. Trag un fum si ma gandesc ca totul e in zadar. Totul e impotriva mea.
Cand eram pe punctul de a ceda phisic si de a ma ingropa pentru totdeauna in locurile acelea, un urlet se aude in spatele meu. Cuprins de frica, presimtind ca va fi ultima miscare pe care o voi face, m-am intors, resemnat cu ideea ca acesta va fi sfarsitul, si poate ca numai prin moarte voi scapa de acest calvar. Negru, cu doi colti albi iesind din gura fioroasa, cu cate trei ghiare la fiecare dintre cele patru labe, o creatura a noptii statea in spatele meu. Doar o secunda mi-a trebuit pentru a realiza ca poate acel ceva care vrioa sa ma protejeze si care crease acel zid mobil si invizibil intre mine si aceste creaturi disparause. Acest gand imi era intarit si de linistea care se lasase si de vocea din departare care disparuse. Eram pierdut. Nu mai era nimeni sa ma protejeze, iar eu eram prea mic pentru a ma lupta cu creatura aparuta dintr-o data. Am prins curaj si am intrebat, mai mult retoric:
-Ce esti, ce vrei de la mine?
-Numele meu nu ti-l pot spune, dar te pot ajuta sa ajungi la Voce!
-Cum... tu... vorbesti?
-Da... toate creaturile noptii vorbesc, unele insa nu va pot intelege limba si nici voi pe a lor. Eu pot acest lucru si de aceea am fost trimis spre tine, pentru a te ajuta.
-Te astepti sa am incredere intr-o creatura?
-Daca iti vrioam raul, acum nu mai traiai
Mi-am analizat bine situatia si am realizat ca acea creatura avea dreptate. Eram totusi pierdut, fara un mod de a inainta prin padure.
-Cum ma poti ajuta?
-Urca-te pe spatele meu si te voi duce catre Voce!
Inca avand un sentiment de retinere, ce se agrava cu fiecare secunda care trecea, am reusit pana la urma sa ma urc pe ea.
-Inchide ochii si nu-i deschide orice s-ar intampla! Crede-ma, atunci cand va trebui cu adevarat sa-i deschizi, vei sti acest lucru.
-Am inteles! Sa pornim atunci!
Am inchis ochii, si nescotand nici macar un sunet, m-am multumit cu ideea ca acea creatura ma va ajuta. Simteam vantul cum adie pe langa mine. Simteam ca plutesc. Stiam ca suntem in aer. As fi dat orice sa privesc in jos, dar nu puteam sa deschid ochii. Din nou acea voce a inceput sa se auda in departare. Multumitor era faptul ca se auzea din ce in ce mai tare, reusind chiar sa inteleg portiuni, sau chiar cuvinte intregi.
Fumul aparuse din nou si ma inceca mai mult decat oricand. Lumina puternica ma orbea din nou, foarte tare. Aproape ca nu mai suportam. Vroiam sa-mi acopar ochii si cu mainele dar nu renuntam asa de usor la a ma tine bine de acea creatura. Muzica incepuse si ea sa se auda din nou. Mai tare. Desluseam cateva acorduri. Beatles, asa mi se parea. Intr-adevar. Era o melodie a formatiei Beatles. Pentru prima oara intalneam ceva frumos in acest calvar nesfarsit. Dupa alte cateva minute de zbor, aterizam. Sau cel putin asa mi se parea. Pentru cateva secunde vocea nu s-a mai auzit. Am simtit un fior, crezand ca din nou am pierdut-o, ca trebuie sa pornesc din nou in cautarea ei. Ajuns la capatul puterilor, nestiind ce sa mai fac, simt ca a sosit clipa cand trebuie sa deschid ochii...chiar in clipa aceea vocea a inceput sa se auda. De data asta foarte clar:
-S-a trezit!
In fata mea era mama, afisand un zambet pe chip in momentul in care deschisesem ochii. In usa, cu o tigara in mana, se afla tata, privind nepasator toata scena, dar neobservand ca fumul se indrepta exact spre locul in care dormisem eu. In cealalta camera, la radio, se auzea o melodie a formatiei Beatles.
-Sa fie clar. Azi nu ma duc la faculate, spun pe un ton obosit si sacadat. Si, mama, stinge te rog becul de deasupra mea. Stii ca nu suport lumina puternica atunci cand dorm.
Dupa cinci minute de stare de somnolenta, nestiind daca sunt pe taramul real sau cel al viselor, ma ridic din pat, cu mana la ochi si intreb:
-Dar cum s-au nascut creaturile noptii, si cum puteai zbura daca nu aveai aripi?
A doua zi a urmat un control la psihiatru...