Îmi amintesc cum a murit copila și cum n-a putut pleca. Îmi amintesc pentru ce a murit bărbatul, promisiunea și cea mai importanta dintre alegerile lui. Nu-mi amintesc ziua morții bătrânului însă îmi aduc aminte cum a îmbătrânit el. Îmi amintesc cum s-a bucurat celălalt barbat în clipa morții lui și cum a iubit atunci pe cel care l-a ucis. Concluzia unei vieți e trasă de cel ce moare chiar în acea clipă. Sensul este multiplu, însă lecția e mai de fiecare data una singură. Un pas,o treapta...
Sunt un copac la fel de înalt ca tine. Privești în jos, vezi trunchiul cum pornește din pământ, privești în sus, vezi vârfetele celor mai înalte crengi și încotro se îndreaptă ele. Privește drept înainte, acolo ai să vezi ochii mei. Ochii nu sunt altceva decat oglinda sufletului. Niciodată n-ai să vezi rădăcinile, nu până o să le vezi pe ale tale.
Omul de apă a secat,pe omul de pai l-a dus vântul, omul de cărămida s-a scufundat, omul de nisip a fost împrăștiat de picioare murdare și trupuri înlănțuite, omul de carne a fost mâncat, pe omul umbră l-a alungat răsăritul, omul cerului a plouat peste noi și a dat viată sau a luat, omul de hârtie a fost mazgălit de cuvinte ce nu-i aparțineau, omul de lumină nu a putut să se stingă și s-a fragmentat în depărtări intunecoase. Cine sunt eu din toti aceștia? Cine ești tu? De ce aici, acum spre mâine? Ce fierbințeală a topit omul de ceară și cine a strâmbat omul de lut?

S-a mai stins un zambet azi,spuse ea privind copilul.
Se lipi toată de mine, cu păr roșu, suflet trist
Și o lacrimă albastră îi căzu pe sânul palid.
"Te iubesc!"i-am șoptit.
Tăcerea albă ca firul
Culcă ramurile pomului artist.
S-a întunecat cerul solid
Și am adormit...

patruvisepatrutoate
auplecatînzărideparte
patrunorisaupuspeploaie
patrutrestiinusendoaie.


De undeva din adâncul zilei viitoare pe care mi-o amintesc de parcă ar fi fost azi.


Rimăproastă
Șoapte negre îi înroșeau sufletul
Și inima-i albastră.
Se luminează într-un alb încărcat,
Spre Fatadinploaie-mi rătăcește sufletul,
Spre pielea verde palid și figura albastră
Simturile violete m-au încărcat
Schimbat îmi este sufletul,
Sensul schimbă și marea albastră
Și ochii aurii sufletul mi-au încărcat
Se ascund ,eu îi caut cu sufletul,
Și strig la mine ca nebunul!


Ochiivăd,inimacere, sufletblând, șistropidemiere... Șocul realității de carton mă cuprinde în limita simturilor fragede. Îmi găsesc echilibrul cu greu și fac primul pas. Pe măsura ce înaintez pe sub o structura înaltă, fața râde și mai vesel fiindcă încercarea de azi este încununată de succes .Răspund, totodată mă întreb spre ce mă îndrept și de ce oare mai devreme nu eram pregătit. Constat că podeaua nu mă mai atrage și mai fac un pas, din ce în ce mai sigur. Simt cum realitatea de carton capătă consistență pe măsură ce înaintez. Sunt conștient că nu mai e cale de întoarcere curând. Granițele încep sa-mi limiteze conștiința, găsesc un teren alb gata de modelat. Fața se bucură și râde mai expresiv. Pierd contactul cu mine la al treilea pas și prind viteză. Trec în fugă pe sub structura din lemn lăcuit și transparențele se încheagă complet in jurul meu. Sunt încastrat în lemn maro, ziduri gri, marmeladă pe jumătate mâncată și păr rigid al unui covor grena. Fața intinde mâinile. Raspund iarăși.

Am privit de pe culmea norilor la omul mic de sub mine ce nu se putea desprinde din strânsoarea cărnii și a pamântului. Acum omula acela e inaintea mea, întors. Deci eu am coborât și plutesc undeva în spatele lui. Cand se întoarce constat că omul mic sunt eu. Frunzele ruginite sunt purtate de furia vijeliei, ca un roi de fluturi întunecați. Aerul devine gri și cerul plumburiu are gust de gutui trecute prin brumă. Nu-mi dau seama când a trecut timpul și ce sunt ceasurile.

Firele electrizate îi atârnă suspendate și vaporoase, într-un amalgam pufos și plăcut mirositor dacă îti place ozonul. Îmi strecor mâna în spatele capului plimbandu-mi degetele prin ele. Ochii îi râd. Spațiul dintre noi dispare și nu vreau ca Nul să se transforme în Mai Mic. Acum, Mai Mic e îndeajuns de mare, iar clipa devine o insectă în cihlimbar. O gust îndelung și o lipesc de mine.