poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2536 .



Scrisoare
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [mirupiru ]

2008-08-07  |     | 



Draga mea,

Să nu mă întrebi când am ajuns să-ți spun așa, pentru că nu știu. Cândva, pe parcurs. Poate nu este cinstit că asta s-a întâmplat după… dar pur și simplu așa este. Mă însoțești zi și noapte în cele mai ciudate locuri, acolo unde nu mă aștept să fii, neînțelegând de unde ai apărut. A-nceput într-o seară când ți-am simțit sufletul zbătându-se ca un porumbel speriat, undeva lângă mine. Mi-erai atât de aproape și totuși nu știam cum să ajung la tine.
Mă întreb deseori ce faci, cum îți găsești punțile în pădurea în care te afli, câtă putere au pumnii tăi ca să sfărâme hotarele ițite brusc, câtă forță mai are zâmbetul tău.
Înainte, e adevărat, nu te-am iubit, pentru simplul fapt că platoșa era bine pusă la locul ei și stătea cineva între noi. Știi bine la ce mă refer.
Dar de când s-a întâmplat, pur și simplu te simt mai mereu, uneori în soare, alteori pe văile muntelui, obosită de atâția bolovani și așteptând cumva o binecuvântare, un semn, o îndrumare.
Aici toate sunt la fel și frumusețile și nedreptățile, toate se învârt la fel ca mereu, fără încetare, cadru după cadru, în imaginile ca o părere ce fac viața noastră. La tine cred că toate sunt altfel… și mă gândesc cum aș putea să-ți aduc ceea ce este aici. Poate că nu pot. Poate nici nu trebuie.
Acceptăm greu alte lumi, acceptăm greu diferențele, ne e atât de bine în micile gesturi repetitive, în universul fals pe care ni-l creăm. Nu știu care e mai norocoasă, eu, că pot regăsi acele mici nimicuri care, cred eu, îmi alcătuiesc identitatea și lumea, (știu că nu este așa, dar…) sau tu, obligată să cauți alt drum, să spargi tipare, să trăiești într-un spațiu total necunoscut și hain. Dacă asta te-ar face fericită, aș schimba cu dragă inimă locul cu tine și totuși știu că nu se poate. Crucea mea e alta și trebuie dusă altfel.
Dar pot, deși într-o manieră care nu e comună, să te iau de mână, să-ți mângâi fruntea, să te port în mine mai departe, ca pe o comoară de preț, să te țin în lumină, până când toate relele și durerile se vor fi topit și vor fi curs pe obrajii mei și-napoi, în neantul din care-au venit.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!