poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1198 .



o culegere de nimicuri
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [cezygirl ]

2005-09-24  |     | 



De ce sa traiesc de ce sa mor, de ce sa râd, de ce sa plîng... Mi-as dori sa fiu o pasare sa pot zbura peste colinele verzi, sa traversez marile si oceanele înspre a te regasi. Simt ceva ce ma atrage, ma atrage mai sus, tot mai sus. O, pentru tine as face ceea ce nimeni nu a îndraznit s-o faca, as face pasii ce ma despart de lumina ta... si toate acestea pentru a-ti putea simti parfumul, pentru a-ti putea asculta vocea ce ma adoarme în serile cu luna plina, si pentru a te avea lînga mine, atunci cînd cerul mi se prabuseste-n inima mea, Doar tu stii sa-mi asculti plîngerea si sa-mi alini durerile.

Printre bruma diminetii, o lumina mi s-arata, mai frumoasa si mai alba decît toate ! Ce sa fie oare ? Acel suflet de lumina ce m-atrage si m-atrage tot mai sus si mai sus... Sa vreau s-o ajung, imposibil mi-ar parea, dar dorinta ce m-ajunge, îmi întinde mîna, si-o ating... O forta ma învaluie si-mi ridica corpul sus. Sunt aici, pe-un nour alb, privesc pamîntul gol si negru... Îmi îndrept privirea si privesc în casa mea: arde focul si lumina, un sicriu urît si negru umbreste fata celor ce-l înconjoara. Si suroaie de lacrimi pe fata le coboara... De ce sa plînga lumea ? Eu-s atît de sus, si-i privesc traind în pace... Ma atrage si mai sus, nourii de lumina sunt aici sa ma ghideze, tot mai sus... Nu mai sunt...

Trece timpul, trec minutele si orele, se scurge apa dintre munti, se-ascunde soarele dupa orizont, nourii grei-ti-acopera lumina, toate sunt aici prezente pentru a te venera, pentru a-ti arata ca nu esti atît de singur precum ti se pare adesea, sa-ti sopteasca la ureche doruri mii si mii si sa-ti arate calea ce te duce spre iubire, pentru tine toate-acesta sunt, si printre care as vrea sa ma numar si eu, doar eu, doar noi doi în noapte...

Pamîntul este casa mea si oceanul trenul sa ma duca spre infinitul orizont. Stelele sa-mi lumineze calea ce ma -ntreapta spre soarele sufletului tau, iar în noptile reci de iarna, luna sa-mi fie unicul reper prin zapada ce-ti îngheata inima, iar cu o raza de-as putea sa-ti topesc ghetarii si sa ma lasi sa te iubesc, iarna -ntreaga am sa înverzesc...

privesc natura moarta ce ma înconjoara, privesc lacul straveziu, privesc soarele izvorînd scîntei, ma privesc, si te privesc...mai frumoasa decît toate esti doar tu, iubita mea, si oricît m-ai încînta, inima îmi va bate doar pentru dragostea ta

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!