poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 63433 .



Suntem ceea ce simțim
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Pitagora1 ]

2016-01-31  |     | 



Trăim latent, atent și chiar mai mult decât absent, în acest Univers imanent, în care omuleții verzi se pare că au prins curaj și ne vizitează sistematic, chiar metodic.
Dar ce credem noi oamenii de orice culoare, dar nu verzi, despre rostul nostru?
Unii nimic, alții puține, iar cei puțini foarte multe.
Am înțeles acum, la profunda maturitate, că nu noi părinții ne alegem copiii, ci dimpotrivă, ei prin sufletul dat de Dumnezeu, sunt cei ce aleg în ce corp material vor trăi pe toată perioada periplului în acest Univers, întors pe toate părțile și de noi, dar și de ei, cei care vor mai fi prin imensitatea tridimensională ce ne macină și ne consumă viața, altfel trăită la maxim, spunem noi pentru consolare.
Dar, ce paradox apare în această deziluzie a transcendentului uman: cu voia noastră sau fără, ființele cele mai apropiate nouă-copiii-rod al dorințelor însuflețite, sunt nu călăuzitorul bătrâneților noastre, ci călăul conștiinței tinereților pierdute.
Regretăm timpul, regretăm spațiul, regretăm chiar și anostul clipei efemere, primind în schimb singurătate absolută, tristețe perenă, suferință amară și deznădejde profundă.
Ca remediu, într-o zi voi pleca departe, cât mai departe, încât cunoscuții să spună: oare când se va întoarce?...dușmanii să murmure: oare se va mai întoarce?...iar cei pe care îi știai apropiați sufletului: sper să fie cum cred eu...
Dar, voi face pe plac doar Domnului meu, și voi sta acolo unde mă va așeza, fie chiar și la colțul pocăinței, căci doar nu trăim pentru a muri, ci murim pentru a trăi.
Iar ca o consolare supremă, nu avem decât paradisul sufletului în balsam de flori de câmp, în care apusul de soare va fi răsăritul sufletului adormit.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!