În jurnalul despre care vorbeam ieri am găsit o întrebare, în engleză. Ce reprezintă psihiatria pentru mine. În afară de faptul că psihiatrie se scrie greu în engleză și deci avea greșeală de spelling, în rest întrebarea era bună și mi-a dat mult de gândit. Nu ascund că aș fi vrut ca asta să fie meseria mea. Dar neștiute sunt căile Domnului...
Voi reveni la asta după ce vă voi spune că am citit undeva, nu mai știu unde, dar mă puteți crede pe cuvânt, n-aș minți cu așa ceva că toți poeții ar fi nevrotici. Și acum să explic: nevroticii au o problemă pe care o recunosc, ca atare nu e grav și poți trăi liniștit cu asta, poți chiar să te "tratezi" scriind, pe când cu psihoticii e altceva, mult mai grav, vezi "Fără titlu", ei nu vor recunoaște în veci că ar fi bolnavi. Dar uneori ei sunt greu de depistat chiar și pentru specialiști. Cum spunea Cineva, trebuie să te rogi să nu dai peste un astfel de nebun, pentru că ei sunt nebunii adevărați.
Pentru mine, deci, psihiatria e știința care dovedește cât de "periculos" poate fi creierul sau de fapt că "știm că nu știm nimic".