Dacã, prin absurd, te-ai întãlni cu John-486, un omuleþ de 1.70 care are o treime din corp fãcutã din metal, la o petrecere ºi dacã în timpul discuþiei i-ai pune o întrebare banalã precum „Cu ce îþi ocupi timpul?” ai considera cã John-486 este un om plin de sine cãruia îi place sã mintã mult ºi ai încerca stingher sã închei discuþia cât mai repede. Cel mai probabil þi-ai cãuta un alt companion de unicã folosinþã pentru seara respectivã. Dar e puþin probabil ca cineva sã aibã ocazia sã poarte un dialog cu John-486 dintr-un motiv foarte simplu: natura muncii sale îi interzice sã se „angajeze în interacþiuni umane care pot distrage foarte uºor atenþia ºi pot influenþa negativ proiectele companiei Baxlam Intelligence Software”. De altfel nici nu poate din punct de vedere fizic sã comunice cu alte persoane cãci sediul firmei la care John-486 lucreazã este situat undeva în pãdurea amazonianã brazilianã, pe una dintre fãºiile de pãmãnt încã neexploatate de pe suprafaþa Terrei. În mijlocul unei vegetaþii tropicale oamenii au ridicat o adevãratã minunaþie arhitectonicã cu o funcþionalitate pliatã perfect pe cerinþele unui astfel de mediu neprielnic. Luxul ºi civilizaþia se îmbinã perfect cu sãlbaticia ºi ecosistemul fragil al pãdurii tropicale.

Corporaþia care deþine aceastã afacere ieºitã din comun are o viziune paternalistã în privinþa propriilor angajaþi ºi are grijã sã le satisfacã toate nevoile indiferent de costurile implicite ºi milioanele pe care trebuie sã le investeascã în departamentul de resurse umane. Pãnã la urmã e vorba de elaborarea unui produs extrem de sofisticat ºi pretenþios care cere multã muncã ºi concentrare din partea forþei de lucru. Cu cât îi faci pe subalterni sã se concentreze mai mult pe calitatea muncii depuse ºi cu cât le hrãneºti mai mult voinþa de a duce la bun sfârºit sarcinile cu atât programele dezvoltate vor fi mai eficiente pentru clienþi. Sunt în joc mii de miliarde de euro, iar responsabilitatea în caz de eºec este mare.

***

Precum majoritatea celor care au lucrat pentru Baxlam, John-486 era foarte conºtient de toate aceste norme ºi etici de muncã foarte stricte ºi niciodatã nu a strâmbat din nas atunci când firma i-a impus un anumit lucru. ªtia cã totul este spre binele lor ºi pentru binele omenirii pânã la urmã, intuia acest lucru încã de când a fost racolat de pe bãncile facultãþii de cãtre Baxlam în urmã cu mai bine de 20 de ani. Mai întâi a dat câteva probe de aptitudini intelectuale ºi câteva teste psihologice. Dupã un an de testare intensivã a aflat cã deþine un coeficient de procesare a informaþiei de 487, competenþã care îi permite accesul la urmãtorul stagiu al competiþiei pentru „un loc de muncã de-a dreptul excepþional în cadrul Baxlam”. Într-o dimineaþã rãcoroasã de martie, dupã ce a semnat un contract de confidenþialitate cu privire la informaþiile care urmau sã îi fie prezentate, John-486 (atunci purta numele de Andrew Tonnies) a aflat natura muncii pe care avea sã o depunã în cadrul firmei:



„Baxlam se ocupã cu producþia de sisteme de predicþie socio-economicã pe termen scurt, mediu ºi lung. Bineînþeles, nu oricine are resurse ºi interes sã cumpere un produs ca al nostru, care sã influenþeze ºi sã decidã viitorul unei societãþi pentru o perioadã cunoscutã de timp. Clienþii Baxlam sunt în principal guvernele statelor care au probleme de naturã economicã ºi care doresc o cale sigurã de a ieºi din impas. Baxlam are momentan monopol pe aceastã piaþã, iar calitatea serviciilor prestate se bazeazã în mare parte pe lipsa erorilor în þãrile în care sistemele noastre au fost implementate. Prestigiul firmei este dat de calitatea tehnicienilor (aleºi din rândul elitelor intelectuale în formare care studiazã la universitãþile de prestigiu din lume) ce analizeazã in primã fazã milioanele de variabile care influenþeazã mersul unei societãþi ºi care transpun apoi toate aceste variabile, ajustate ºi controlabile pe o perioadã definitã de timp, în programe software. Aceste programe sunt apoi introduse în computere de mare putere care genereazã deciziile în societatea respectivã, corectând erorile acestora ºi realizând schimbarea doritã. Piaþa companiei Baxlam este formatã în exclusivitate din societãþile în care tehnologia ciberneticã este factorul principal care influenþeazã organizarea socialã, în care clasa politicã iºi limiteazã funcþia de exercitare a puterii la convingerea cetãþenilor în alegerea unui anumit tip de tehnologii de organizare ºi control social.”

***

John-486 iºi analizeazã trãirile doar o datã pe sãptãmânã, atunci când iºi spune sub hipnozã ºi cu voce tare gândurile adunate în subconºtient în faþã psihoterapeutului companiei. În aceste rare momente în care îºi permite sã se concentreze ºi pe altceva decât variabilele sociale, John-486 îºi aminteºte cât de entuziasmat era de faptul cã urma sã se transforme într-un mic dumnezeu anonim al societãþilor umane. I se pãrea fascinant faptul cã va putea sã influenþeze pozitiv starea de mulþumire a unui individ cu propria viaþã ºi chiar i se pãrea amuzant faptul cã, de exemplu, el urma sã le inducã oamenilor nevoi noi care sã permitã folosirea din plin a resurselor care erau cel mai la indemânã de exploatat în societatea pe care trebuia sã o „corecteze”.

***

Dar orgoliul ºi umorul nu erau tocmai calitãþile necesare pentru cerinþele muncii sale. Dupã încã un an în care a aflat toate etapele de construcþie ale unui astfel de program ºi în care s-a familiarizat cu limbajele de programare pe care urma sã le foloseascã, angajatorii i-au vorbit lui John-486 despre transformarea la care urma sã fie supus. Având în vedere pericolele la care se expuneau societãþile atunci când implementau astfel de sisteme, compania trebuia sã fie sigurã cã deþine controlul integral asupra deciziilor pe care John-486 sau orice alt angajat le-ar putea lua. Pentru a-i controla cât mai bine voinþa ºi pentru a fi siguri cã John-486 îºi poate folosi întreaga putere de concentrare pe o anumitã sarcinã, compania i-a propus amputarea membrelor ºi înlocuirea lor cu unele artificiale. În urmãtorii 4 ani, John-486 trebuia sã înveþe sã îºi foloseascã noile mâini ºi picioare la capacitatea maximã, scopul final fiind practicarea de alpinism ºi tir sportiv la nivel profesionist. Riscurile erau mari cãci în caz cã nu reuºea sã atingã respectivele obiective sportive, colaborarea lua sfârºit. Pe lângã limitarea practicilor existenþiale ale lui John-486 la exersarea voinþei ºi a capacitãþii de concentrare, compania mai dorea sã afle cât de repede poate sã ducã la bun sfârºit o astfel de sarcinã complicatã cum era obiºnuinþa cu noile membre ºi maximizarea eficienþei acestora.

Pentru a-i lãmuri mai bine nedumeririle cu privire la „nebunia” pe care trebuia sã o facã pentru a putea intra in firmã, lui John-486 i s-a adus la cunoºtinþã argumentul ºtiinþific care i-au determinat pe managerii companiei sã introducã „proba amputãrii” în rândul criteriilor de angajare ºi pregãtire profesionalã pentru postul de „Unitate Holotip de Programare”(UHP). Directorul Departamentului de Studii Corporale i-a spus cã dupã zeci de ani de cercetãri amãnunþite în domeniul eficientizãrii muncii au descoperit cã procesul de învãþare motricã este într-o mare mãsurã asemãnãtor în ceea ce priveºte gradul de dificultate cu procesele necesare dezvoltãrii unui program de predicþie socio-economicã. Dupã ce experimentele au demonstrat o diferenþã clarã la nivel de randament ºi erori atribuite factorului uman între angajaþii care suferiserã amputãri ºi grupul de control, aceastã etapã a fost introdusã obligatoriu în examenele preliminare pentru un post de UHP în compania Baxlam.

***

Antrenamentele intense ºi vizitele dese la psihoterapeut l-au transformat pe Andrew Tonnies în John-486, un individ cu membre artificiale ºi lipsit de istorie care deþinea voinþa ºi capacitatea de concentrare necesare sã calculeze într-o orã timpul în care s-ar redresa industria metalurgicã dintr-un anumit stat ºi dimensiunile care trebuie ajustate pentru ca acea industrie sã devinã din nou funcþionalã. Singurul lucru pe care John-486 îl mai putea asocia cu propria identitate la un nivel conºtient era chiar istoria numelui sau. Încã de la început, psihoterapeutul i-a spus cã „John-486” fãcea referire la chipul revoluþionar introdus de compania Intel la sfârºitul anilor 80, Intel 80486 (pe scurt denumit i486), procesor capabil sã execute în jur de 40 de milioane de sarcini pe secundã. Numele ales de firmã era o formã de recunoaºtere a unor calitãþi intelectuale excepþionale însuºite de Andrew Tonnies la capãtul anevoiosului „ritual de trecere” al amputãrii.

***

De pe scaunul sãu, ale cãrui margini ies uºor în relief datoritã multitudinii de mufe ºi conectoare ataºate, John-486 îºi mutã pentru câteva secunde privirea de la monitorul imens de pe biroul sãu ultra-uºor din fibrã opticã pentru a-ºi împrospãta mintea cu efectul cromatic produs de splendida explozie de verde ºi albastru care se desfãºoarã zilnic, timp de 24 de ore, în spatele ferestrei camerei sale de lucru. Simte cã îi scapã ceva atunci când priveºte natura luxuriantã de dincolo de geamul dublu securizat. Psihoterapeutul sãu a aflat însã la ºedinþa de sãptãmâna trecutã ce îl neliniºteºte atunci când îºi aruncã privirea în adâncul orizontului pãdurii tropicale. John încã pãstreazã la nivelul subconºtientului amintirea faptului cã atunci când încã locuia, ca majoritatea oamenilor într-o mare aglomerare urbanã, rareori îi atrãgeau atenþia hologramele cu spaþii exotice proiectate pe cerul metropolelor. Tot în cadrul ºedinþei de sãptãmâna trecutã, John a mãrturisit cã realitatea de dincolo de peretele de sticlã îi umple inima cu o bucurie care i se pare de câþiva ani extrem de banalã ºi plictisitoare. E ceea ce mulþi numesc, fãrã sã fie în stare sã explice amãnunþit despre ce este vorba, „senzaþie de împlinire”. Lui John-486 i se pare trist cã a depãºit de mult timp limita mulþumirii de sine a oamenilor normali. Simte cã a început sã capete toleranþã la acest drog atât de accesibil lui ºi atât de valorizat printre semenii sãi.

***

Subsemnatul J.M. Todorov, psihoterapeutul secþiei 24C-Programatori, doresc sã aduc la cunoºtinþa Departamentului de Resurse Umane urmãtoarele aspecte cu privire la actuala stare psihologicã de funcþionare a unitãþii John-486, prezentatã pe larg în raportul de evaluare nr.121/2112. În urma ultimelor patru ºedinþe de terapie am observat un conflict la nivelul nevoilor primare alterate în urma „procesului amputãrii” -subiectul pune mai presus nevoia de satisfacþie cu viaþa decât nevoia de eficienþã profesionalã. Aºa cum s-a observat ºi la alte unitãþi care au depãºit o perioadã de operare de douã decenii, cauza patologiei pare sã fie conºtientizarea unei limite a recompenselor oferite de munca prestatã. Pentru a evita apariþia erorilor sistemice în programele dezvoltate de unitatea John-486 propun scoaterea din funcþiune ºi transferul sãu în cadrul secþiei „Utopia” unde va începe sã realizeze proiecte fictive de predicþie socio-economicã cu un grad înalt de dificultate care sã-i asigure în continuare o iluzorie dar necesarã „dozã de recompensã profesionalã”. Din cauza pericolului apariþiei unei traume psihologice severe, propun ca subiectul John-486 sã nu fie înºtiinþat cu privire la transferul in cadrul secþiei experimentale „Utopia”.