Nu știu ce ar trebui să spun acum. Nu m-am gândit niciodată care vor fi ultimele cuvinte pe care le voi spune, înainte să mor. Poate ar trebui să îți ofer lecții de viață, concluziile înțelepte pe care le-am tras din fiecare experiență a mea, tot ce am învățat din greșelile mele. Dar nu am s-o fac. Tu ai greșelile tale de făcut, ai lecțiile tale de învățat și ascultă-mă bine: nu trebuie niciodată, dar absolut niciodată să pășești pe urmele cuiva! Trebuie să alegi drumul nestrăbătut, oricât ar părea de greu! Pentru că, așa cum spunea Frost în poezia lui "The road not taken", acel drum va face toată diferența. Alegerea aceea îți va schimba viața! Fii mereu atent la ceilalți, observă neobosit drumurile pe care pășesc cei din jur, greșelile pe care ei le fac și NU le repeta! Învață din greșelile lor, asimilează lecțiile pe care ei le primesc de la viață și cu acest bagaj, pornește pe drumul tău, pe drumul nestrăbătut încă de nimeni, pentru că deși pare cel mai greu, e cel mai frumos și cel mai plin de satisfacții, la final. Tu vei avea ocazia să faci greșelile tale, din care alții vor învăța, la rândul lor. Inventează greșeli noi! Lasă pe ceilalți să pășească pe urmele tale, fii tu cel pe care ei îl vor urma! Luptă cu tot ce îți iese în cale, nu lua un drum mai lung doar ca să ocoleși mărăcinii. Calcă pe ei, strivește-i și ignoră durerea, căci ea te va face mai puternic! Cei ce vor veni în urma ta îți vor mulțumi pentru sângele vărsat, pentru că le-ai netezit drumul și le-ai oferit o alternativă.
Citește! Citește tot! Literatura proastă e și ea literatură și are rolul ei. Citește tot ce îți cade în mână, numai așa vei ajunge la nivelul în care vei fi capabil să selectezi numai ceea ce e bun. Începe cu grecii. Homer, Sofocle, Aristofan, Plutarh, Seneca. Da, ți se va părea plictisitor la început și poate nu vei înțelege nimic. Dar continuă să citeși și să recitești! Satisfacția va fi uriașă când vei ajunge să înțelegi aceste mari spirite, să te alături lor. Continuă cu latinii, cu Virgiliu, Lucrețiu, Juvenal. Încearcă să te familiarizezi cu latina, căci așa cum spunea Maurois – "prin traducere, magia lor dispare". Dacă nu, sari câteva secole, direct la Rabelais, la Montaigne, la poeziile lui Du Bellay sau teatrul lui Corneille. Să nu uiți de Balzac, de Voltaire, de Moliere! Nu-i exclude nici pe Hugo, Flaubert, Mallarme sau Baudelaire! La apogeu, e Marcel Proust cu "poemul Timpului, care nu poate fi regăsit decât sub forma artei". Eu, personal, îi țin mereu aproape de mine pe ruși. Tolstoi, un scriitor admirabil, al cărui roman, "Anna Karenina", e cartea mea de căpătâi. Cehov, Gogol, Turgheniev. Și ca să venim mai aproape de zilele noastre, Nabokov. Aceștia ar trebui să fie discipolii tăi, ei îți vor lumina mintea și sufletul, așa cum nicio experiență de viață nu o va face.
Nu lăsa timpul să treacă pe lângă tine! Nu pierde nimic din ceea ce ți-ar putea lărgi orizonturile, nu rata nicio șansă de a face ceva nou, ceva spontan, ceva ce nu te-ai gândit niciodată că ai face! Nu vorbesc neapărat de săritul cu parașuta, ci de o ieșire din cotidian. Trebuie să îți păstrezi mereu mintea deschisă! Fii deschis noilor experiențe, nu spune nu la ceva ce te-ar putea ajuta să înveți ceva nou despre tine. Trebuie să guști viața în toate felurile posibile, să o privești din toate unghiurile. Trebuie să ai noi perspective mereu! Călătorește! Du-te să cunoști lumea, dar nu înainte de a-ți cunoaște originile! Experimentează mereu câte ceva, nu lăsa pe nimeni și nimic să îți limiteze orizontul. Lumea nu are limite, toate drumurile te așteaptă să le descoperi! Sunt atâtea locuri de exploatat, atâtea culturi de descoperit!
Nu te lăsa îndoctrinat de nicio religie! Trebuie să ai propria credință, propriile idei despre forțele care ne guvernează lumea! Să nu crezi niciodată că vei fi mântuit dacă vei face același lucru pe care alte sute de mii de oameni îl fac zilnic, în mod mecanic, deloc conștient și fără să pună întrebări. Trebuie să pui întrebări! Trebuie să fii mereu curios, să îți păstrezi vie setea de cunoaștere. Unele întrebări vor părea fără răspuns, dar trebuie să cauți adânc, mereu mai adânc!
Iubește! Iubește-te pe tine, iubește-l pe băiatul care îți cedează locul la rând în supermarket sau pe fata care te va face să vrei să fii mereu mai bun!
Știu, am spus că nu am să-ți împărtășesc lecțiile mele de viață, dar e una singură, mult prea dureroasă ca să te las să o descoperi din propria experiență: nu amâna niciun "Te iubesc!". Spune-o de câte ori simți, spune-i-o celui/celei față de care o simți. Persoanele pe care le iubești, persoanele care înseamnă ceva pentru tine, trebuie să știe mereu asta și mai ales, să o simtă! Dacă nu vei face asta, va veni momentul în care regretele au să-ți macine sufletul, ca o boală incurabilă și dureroasă. Va veni ziua în care acele persoane nu vor mai fi, ziua în care vei sta cu obrazul sfâșiat de lacrimi în fața unui trup fără viață și vei spune "Te iubesc", iar pentru durerea de a ști că nu ești auzit, că nu vei mai fi niciodată auzit, nu există echivalent. Poate această durere m-a adus pe mine aici, în stadiul în care nu mai există nimic care să mă poată face fericită, nimic ce mi-aș mai putea dori de la viață. Cred că asta e tot un fel de moarte, dar mai grea... De aceea îți spun ție toate acestea! Tu mai ai o șansă, pentru tine există încă un drum de descoperit, cărarea ta nestrăbătută, plină de mărăcini, dar la capătul căreia te așteaptă înțelepciunea, te așteaptă liniștea și resemnarea de a nu fi trecut prin viață fără să trăiești!
Tu încă mai poți să trăiești! Eu nu...