JURNALUL UNUI OM SUFERIND

Cuvinte înșiruite ciudat de sunete si silabe cu ajutorul carora ne exprimăm , le spunem celor din jur ce mai facem , cum ne mai simțim , le comunicăm trăirile și dorințele noastre . Marin Preda spunea, în „Viața ca o pradă”ca a ales sa fie scriitor pentru ca era fascinat de cuvinte. Și într-adevăr , cuvintele au o putere extraordinară , ne pot ridica sau coborâ dintr-o singura propoziție . Cred in puterea cuvintelor au o putere extraordinară, si a rolului pe care il au in viata noastra , insa am momente in care nu-mi gasesc cuvintele si sunt atatea cazuri in care , pur si simplu ,ori sunt inutile , ori nu sunt de ajuns . Cum sa pui ăcuvinte „nodul din gat” sau „golul din stomac”? Cum sa descriu senzatia aceea cand „oferi si primesti parti din suflet „. Cum sa-ti pui sufletul in cuvinte, sa-l inchizi in sunete si silabe , cand el e cu mult mai mult decat atat? Și mai citesc si eu si gasesc asfel oamenilor care descriu si trairile mele si ma regasesc pana la lacrimi atunci m-am intrebat cu de ei pot si eu nu ? Și la ei e usor si eu trebuie sa stau minute întregi cate odata si tot nu reusesc sa leg o prepozitie despre ce simt eu. Si de s-ar reduce totul la mine dar am in jurul meu oameni la care ti-n enorm si cum ei nu-mi pot citi gandurile , eu trebuie sa le spun ce simt. Și uneori nu reusesc pur si simplu , sentimentele nu se imbraca in cuvinte si ma trezesc ca vorbesc despre subiecte banale, dar si ele fac parte din viata mea.
„Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete „ Și imi place sa cred ca ei oamenii stiu ca au un loc anume in sufletul meu....

O VIATA FARA LINISTE



Povestea ce urmează este una care n-am intenționat niciodată să o consemnez pe hârtie . Recent însă , ceea ce-aș putea numi un șoc m-a îndemnat să trec în revistă unele din cele mai tulburătoare episoade din viața mea.Este povestea supravețuirii mele în toate patimile pe care le-am suportat de-a lungul vieții mele . Și aș aminti o ultima resursă imaginația la care am apelat atunci când a fost nevoie . Am folosit-o cu drept de precauție , imaginundo în beneficiul cititorului , majoritatea e adevărul viața mea a fost o aventură cu suișuri și coborâșuri , regret ca nu am putut avea si eu o familie , copii , am trecut prin viață ca un nimeni chinuind pe alții care au suferit de pe urmele mele , poate în altă viață va fi alt fel . Mi-ar fi foarte dificil sa mulțumesc tuturor care m-au suportat.. Speranța mea de suflet , dând publicității această poveste fie ca măcar fie si un cititor sa o înțeleagă drept ce este cu adevarat : un cri du coeur. Viața! Miracolul fară putința de împlinit în afara lui Dumnezeu,dar in fața căruia nimeni nu exclamă , nimeni nu se posternează , nimeni nu-și manifestă uluirea, întru-cât ceea ce avem deja ne-a apărut întotdeauna natural, la îndemână , privat de strălucirea lucrului dorit si greu de obținut. Am uitat cu totul că a trăi este un privilegiu,iar înpodobirea cu bucuria simplă și nesfârșită, care este dată oricui , a devenit derizorie. Mai ușor le-a fost multora sa renunțe la darul acesta de necuprins , decat sa îndure o frustare minoră. Și oare , cât din ceea ce vom fi avut , vom regasi în lacașul spre care toți aspirăm, dar pe care mulți îl hulesc , îl neagă sau îl blesteamă? Întotdeauna oamenii au uitat să mai privească spre celalaltă zidire , considerând-o pe cea pamânteasca drept primordială. O întreagă societate a fost permanent bolnavă , de-și, leacul n-a lipsit nicicând. Ce fatalitate a apasat oare cugetele celor mulți, care au neglijat profețiile celor aleși? De ce aceasta supremă bogație, și podoaba, și fericire, care este iubirea, s-a transformat de cele mai multe ori in desfrau, in invidie, in prigoana si unde sa pierdut sufletul ei divin. Nu sa pierdut nicaieri, doar oamenii sunt orbi,sau surzi, sau fara simțire, sau fara minte , sau din toate câte puțin. Nimeni n-a mai fost perfect de la facerea lumii, dar ceea ce ne-a fost necesar pentru a avea o viața frumoasa n-i sa daruit tot timpul. Din pacate ,oamenii au avut de-a pururi alta idee despre binele ce le era harazit, în raport cu binele pe care și l-au dorit . Dintotdeauna Dumnezeua pregatit pentru fiecare un viitor minunat, dar calea spre el a trebuit sa și-o gasească fiecare , iar acesta sa pierdut în labirinturi închise.Totuși,de fiecare data, societatea s-a pretins morală, și ordonata. Doar îndreptarea vieții fiecarui om , asfel încat, mai mult instictiv , să se transmita urmașilor pentru a învața din greșelile lor. Să nu uitam ca oricât de mult suferim ,sa nu uitam ca el ne încearca , și ne face mai atenți, fiinca însuși, „ISSUS A PÃTIMIT PENTRU NOI ,FIINDCÃ NE IUBEȘTE.” De aceea trebuie sa-l iubim si sa fim alaturi de el, așa cum el este în persoana ,fiecarui din noi. Din pacate ne dam seama de asta prea tarziu si atunci încercam sa ne indreptam , dar uneori e prea tarziu si regretul , nu ne ajuta cu nimic, mai mult ne gandim ca suntem atotputernici si in loc sa lasam mandria , ne declaram invincibili, ceea ce e o prostie. Exista o tentatie a memoriei la care sensibilitatea nu poate sa nu raspunda si care, implinindu-se, ar vrea sa reconstituie integritatea fiintei noastre in timpul imobil al cuvantului scris ce readuce trecutul in prezent si ne da, cel putin in momentul amintirii, iluzia de-a ne apartine total. Poate ca acesta-i mecanismul intim al atator scrieri memoralistice, cautarea si reconstituirea timpului pierdut dorindu-se o amintire lasata nemuririi.În mod mai evident sau mai filtrat, oricum insa obligatoriu, orice creator isi cuprinde autobiografia materiala sau spirituala in substanța creatiei sale. Un creator absolut obiectiv, detasat de propria sa biografie este de neconceput sau ar trebui imaginat intr-o faptura dintr-alta specie,cu alt sistem de referinta.Daca vreun indiscret va citi jurnalul meu, vreau sa-i rapesc placerea de a-si bate joc de mine silindu-l sa remarce ca aceasta trebuie sa fie un proces-verbal matematic si inflexibil privind felul meu de a fi , nelingușind nici barfind, ci enuntand limpede si sever ceea ce cred eu ca am fost . El are menirea de-a ma lecui de trasaturile mele ridicule.El reprezinta partea scrisa a constiintei mele intime, dar partea cea mai valoroasa a acestei constiinte cu aventurile vetii.” Ca atare vă rog, nu va bateti joc de mine.” Mi se pare ca deosebirea ce exista intre sufletele nobile si cele care sunt josnice si vulgare consta cu precadere in aceea ca sufletele vulgare dau frau liber pasiunii si nu sunt fericite sau nefericite in masura in care ce li se intamplasant placute sau suparatoare , pe cand celalante detin rationamente atat de intemeiate si puternice incat si ele au pasiunile lor , si adesea mai violente chiar decat al oamenilor de rand , ratiunea ramane vesnic stapana lor. Concluzia este o morala a autodepasirii care intoarce privirea in sine, ajutand eliberarea individului de circumstantele exterioare , inarmandu-l cu acea virtute superioara care inseamna a-ti fi tie insuti superioara credincios mai presus de orice – cu alte cuvinte singurul drum al libertatii. In sfarsit , drept incheiere a acestei morale , am cautat sa trec in revista diversele ocupatii ale oamenilor, in aceasta viata pentru a ma stradui sa fac cea mai buna alegere, m-am gandit ca cel mai bun lucru e sa starui in aceea cu care ma indeletnicesc, adica sa-mi folosesc intreaga viata cultivandu-mi ratiunea si inaintand pe cat cu putinta in cunoasterea adevarului. Sa intretin un jurnal nosografic in care sa scriu seara de seara la capitolul avaritie manifestarile de avaritie, in sfarsit sub titlu fiecarei pasiuni starea sufleteasca.Aceste indicii vor izbi imaginatia mea si vor dubla fortele spiritului meu. Sa depun o munca serioasa cu mine insumi,sa contractez o serie de deprinderi noi pentru a indeplini doua conditii ce vor contribui mult la fericirea mea. Apropo toate nenorocirile din viata se trag din ideele noastre false cu privire la ce se intampla.A cunoaste profund oamenii , a judeca sanatos evenimentele inseamna asadar un mare pas spre fericire, dar niciodata sa nu-l dusmanesti. Sa infaptuiesc un lucru oarecare atunci cand sint indragostit de el, lipsit de dragoste nu valorez nimic,iar in alta zi : Tot lipsit de orice pasiune , stare plicticoasa pentru mine Asta nu inseamna ca cer pasiune pura, inseamna ca ceranxietate. Încep sa iubesc un lucru din clipa ce imaginatia mea e in stare sa-l infrumuseteze.Si daca am vazut in adancul sufletelor omenesti ceea ce altii n-au vazut , aceasta pentru ca ingerul mortii mi-a deschis o adoua pereche de ochi, iar cel care m-a invatat sa scriu cele vazute cu acesti ochi. Fiecare om , de la un anumit nivel spiritual , poarta in el imaginea sa ideala cu care ar dori sa se identifice , si-n starea sa de comunicare i-ar vrea pe toti oamenii toti asemenea acestei imagini. Iata de ce , in momentele cruciale de tensiune cruciala , momente sublime, in marturisesc intristarea de a nu le fi gustat in tovarasiaunor suflete asemanatoare si faptul ca totusi exista imi aduceo mare consolare,in timp ce vanitatea ma mahneste si ma duce la izolare,datorita singuratatii si a bolii mele retragandu-ma in abis. Incep sa scriu istoria de zi cu zi a vietii mele. Nu stiu daca voi avea destula putere ca sa duc la bun sfarsit acest proiect.Dacă vreun indiscret va citi jurnalul meu , vreau să-i răpesc plăcerea de a-și bate joc de mine silindu-l să remarce că acesta trebuie să fie un proces-verbal matematic și inflexibil privind felul meu de a fi , nelingușind nici bârfiind , ci enunțănd limpede și sever ceea ce cred eu că am fost. El are menirea de-a mă lecui de trăsăturile mele ridicule. El reprezintă partea scrisă a conștiinței mele intime, dar partea cea mai valoroasă. Ca atare ,în genunchi vă rog nu vă bateți joc de mine. Sa ne grabim a ne bucura de viata, clipele noastre sunt numarate , un ceas petrecut in intristare nu ne departeaza oricum de moarte. Sa muncim caci munca este izvorul placerii, dar sa nu ne intristam niciodata . Sa chibzuim sanatos inainte de a lua o hotarare , din clipa cand ne-am hotarat, sa nu ne mai razgandim. Cu încapațânare o scoti la capat orice ar fi. Un important motiv de consolare e faptul ca nu ne putem bucura de toate in acelasi timp. Ne faurim o idee foarte avantajoasa despre noi în sine constatandu-ne superioritatea intr-o imprejurare anumita, spiritul nostru se inflacareaza la acest gand, ne comparam cu cei inferiori noua , contractam față de ei un sentiment de superioritate , apoi suntem uimiti cum ei reusescmai bine decat noi . Pare a fi nedrept ca acelasi om sa detina toate genurile de superioritate , ba chiar ma intreb daca fericirea aparenta ce i s-ar trage de aici nu sa ofilit foarte repede din pricina plictiselii. Chiar si omul cel mai spiritual cu putinta este inegal, straluceste darse si stinge, atunci daca-i intelept ,vorbeste putin nu scrie deloc, eforturile lui s-ar marginila niste reminiscente. Oamenii au vrut egalitate in drepturi, dar si-au neglijat indatoririle, ce decurgeau din acestea si numai pace nu putea fi atunci.Egalitatea lor nu aprivit niciodata necesitatea de a nu pacatui , noi fiind egali si in fata acestei racile umane Toti suntem supusi pacatului in egala masura , dar tot numai de noi depinde sa ne reculegem si sa nu cedam in fata slabiciunii , numai ca aici fiecare raspunde singur si egalitatea cu ceilalti numai absolva pe nimeni de pacate. Unicul judecator de a carui putere ar trebui sa ne temem este atat de iertator , atat de bun si intelegator cu pacatele si slabiciunile noastre .Gresim mereu ,dar suntem si iertati de atatea ori , incat noi stim ca nu vom primi „masura pentru masura” si ca sufletul nostru va fi supus unei asfel de cantariri. Iar balanta insasi este cel mai pregnant simbol al egalitatii, numai ca , daca noi dorim perfecta in viata de toate zilele , nu la fel o dorim si la judecata de apoi. Pentru ca egali am fost de la inceputul Creatiei si tot egali vom fi si in ziua judecatii, dar noi nu voim de fapt aceasta . Si nu egalitatea balantei o vom pretinde cand vom fi singuri cu pacatele noastre , cand ni se va derula totul in fata ochilor , cele uitate si cele nestiute, dar mai ales cele voit ignorate. Si totusi uneori egalitatea dispare . De ce unii sunt bogati, si altii saraci . De ce unii au de suferit precum IOV, la fel de nevinovati, la fel de crunt incercati? Aici raspunsul ar trebui sa-l de-a credinta, caci egalitate fara credinta , ca de altfel tot restul. Ascunse sunt caile domnului. Dumnezeu ii iubeste pe toti in egala masura supusii. Oamenii uita ca si cele marunte sant date tot de el.Fiecare isi duce crucea care, ea fost data.Aceasta lume constituie negarea continua a celeilalte, a carui viata se consuma cu asprime , cu ratacite ragazuri. Voluptatea incredintarii ca omul a fost facut spre a fi fericit aici trebuie cautat. Reusesc sa transmit bucuria de a trai minunea simpla a vietii , de aici rezonanta particulara a jurnalului meu. Tristetea invaluitoare face nota specifica a finalului.E un jurnal cu o frumoasa risipa de soare si cu multa iubire ....