pe umerii tăi vară
cânt la harfa cu diamante
lumea în care stau azi;
ating cu uimire
și cutremurat,
crusta așezată pe piele,
părul îmi flutură
în vântul de noapte
dintr-un fel de revoltă;
cu unghiile mă agăț
și nu vreau să spun,
mi-e frică de larma
murdăria și sângele
ce le întâlnesc
la răscruce de drumuri;
adun lacrimi în palmă
și gândurile albesc
atingând mirajul.