E o anumită perioadă a zilei,
cât o secundă,
când manechinele se culcă pe umărul cerșetorilor
din fața vitrinelor;
Tot atunci
universul de dincoace de ozon
se oprește în loc
ca să asculte bătaia de inimă a culorilor
întinse pe asfalt, la fel de obosite
ca păpușile de plastic;
Și tot în fracțiunea imaginată de timp
poemele toate deschid ochii
și ne privesc ca pe niște litere
disparate, imberbe
fără contur.

...E ca și cum
o singură respirație, una doar,
ar împrăștia neființele
modelate cu mâinile
de la prima senzație de foame
a umanității.

Sssst! E acea perioadă a zilei!


20.08.2004