Stateam si visam cu ochii deschisi
Si soare iesea din toate din jur
Un roz mai patat era un necaz,
Si toate treceau precum apa.
Dar valuri de mal din vulcan se abunda
Fagasul apei la altul se muta
Si-un rand de necazuri in aval ma arunca.
In mlastina vietii sunt ratacit
Si la muntele apei ma uit obosit.
Acum imi dau seama…
Eram sus in munte, lumina era
Stau jos in penumbra umbrita de negru,
Ma uit la trecut si vine speranta.
Am invatat sa invat dintr-un necaz
Si nu mai fac la viata naz.
In van e sa speri, in van sa visezi
Caci viata priveste cu ochiul ei negru
Ce-arunca necaz…
Necaz ti-a fost viata cand te-ai nascut
Apoi ai crescut si n-ai recunoscut.
Necaz ti-a fost viata cand ti-a fost rau,
Apare un bine (?) ce schimba mereu.
Necaz ti-a fost viata cand ai murit,
O eternitate de nimic ai gasit.

Iasi 25.07.2004