poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1100 .



Glossa 2
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [oceanul ]

2004-01-17  |     | 



GLOSSÃ 2


Noaptea-i luntre-n sori cucernici,
Ziua, cale-n înnoptare,
Început nu vèghe aici,
Nu-i sfârșit scăldând uitare.
Firii lumi îi stau cât lege
Doar gândind de-a le concepe;
Cât e-n văz ori orb alege
Nici sfârșit ori a începe.


Și luna, soarele, de-un neam,
Căutând spre noi incestul,
Cu ochiul tău din hâdul geam
Împletind estul cu vestul.
Ar fi asemenea mereu
Buzele dorinței veșnici.
Și soarele-i un Dumnezeu,
Noaptea-i luntre-n sori cucernici.


Mantià celor care vin
N-ar fi siluită-n rouă;
Din faceri dorul e-un suspin
Și o veghe-n lumea nouă.
Tot dorind îngemănarea
E-un noroc în neaflare,
Necuprinsă cu uitarea
Ziua, cale-n înnoptare.


Plăpândă dungă de minciuni
Împărțind ziua de noapte
Înstrăinând sorii de luni
Zămislind o cale-n fapte.
E un mers spre înainte
Lipsind hotaru-n cale, nici
Punct în capăt de cuvinte;
Început nu vèghe aici.


E noaptea ram greu aplecat
Cu poame stânde-n mândrul vis
Din care luna și-a aflat
Păcatul ce nu i-a fost scris.
Nuntiri în cer se făuresc
Sub meleagul de visare;
Peste mirajul omenesc
Nu-i sfârșit scăldând uitare.


Dorind astăzi necuvântul,
Nezămislindu-te mai ieri,
Sfârșit cerne doar pământul,
Mâine fi-vor necuprinderi.
Slujind celor ce există,
Apoi noaptea a culege,
Vreme dulce, vreme tristă,
Firii lumi îi stau cât lege.


Trecând prag zicând ființă,
Năzuirile-s deșarte
Și tot stând cât o știință
A privi, crezând, departe.
Căutarea lor nu face
Nici cât bulbul unei cepe;
Înțeleptu-i cel ce tace,
Doar gândind de-a le concepe.

Calea de a fi e una
Și-a nu fi veghează-n urmă,
Cum se-nalță pe cer luna,
Soarele de iar se curmă.
Însă-n zori e-același soare,
Luna, astfel, nu se drege;
Tăcând, ori spunând că moare,
Cât e-n văz ori orb, alege.


Nu-i lumină să se stingă,
Întuneric să nu fie,
Ciung un lucru să n-atingă,
Orb culoarea să n-o știe.
Nu-i miraj nici realitate,
Prost destul a nu pricepe,
Lume fără libertate
Nici sfârșit ori a începe.



Nici sfârșit ori a începe
Cât e-n văz pri orb, alege.
Doar gândind de-a le concepe,
Firii lumi îi stau cât lege.
Nu-i sfârșit scăldând uitare,
Început nu vèghe aici.
Ziua, cale-n înnoptare,
Noaptea-i luntre-n sori cucernici.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!