poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1074 .



Tristetea-mi metafizica
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Abraxas ]

2001-06-16  |     | 



TRISTEÞEA-MI METAFIZICÃ


Odată cineva mă întreba :
„ Ce te-a întristat mai mult vreodată ?
Pentru ce ai plâns ? Ce te bucură mult știu,
Revărsarea purității, înțelepciunii, frumuseții…"
M-a întristat foarte tare faptul de a vedea
Căscându-se o prăpastie de netrecut
Între lumea reală și cea ideală,
Între ceea ce doream să fiu și ceea ce eram de fapt.
Astfel am ajuns să mă lovesc de misterul neelucidat
Al dualității universale, de care ne lovim neîncetat
La orice pas pe care încercăm să-l facem noi oamenii
Biete trestii gânditoare, cum bine ne numea Pascal.
Cum ar putea cineva dezlega misterul acestei minuni a lumii – Omul,
Această ființă ciudată în care se întâlnesc deopotrivă
Cele mai sălbatice instincte animalice
Cu cele mai înalte și mai alese virtuți:
În care parcă dinadins înger și daimon își dau mâna
Ca prin îmbrățișarea lor extatică să se desăvârșească
Suprema operă artistică a marelui Arhitect divin.
Acesta e abisul în care căzut-am și eu, la fel ca primul om, cel făurit din lut și-nsuflețit de ziditorul suflu al
Bunului demiurg.
La fel ca tine, Adame, eu glasul spre ceruri îl redic
Iar cu o mână-mi șterg o lacremă ce-ncepe a-mi se prelinge pe obraz.
O, da bătrâne meșter, la fel ca întâia oară istoria se repetă, sub ochii tăi tăcuți și blânzi deopotrivă.
Căci și eu pentru-o clipă mușcat-am din blestematul fruct, al cunoștinței binelui și răului.
Da, Doamne, căci lacremi de sânge-mi picură
pe-obraz,
De valul credinței în tine mă simt ca purtat în extaz,
Și totuși nu te-am găsit nicăerea
Deși tu ești pretutindeni, și-mi ști doar durerea,
Aș vrea să-mi cunosc doar menirea
Și scopul acestui mister al dualității universale
C-aceasta-i tristețea-mi metafizică.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!