Ochii albaștri,privirea profundă,
Sufletul ți se incântă
La zărirea lui pe stradă.
Și merge domol,cu pași mari și lini,
Iar tu tremuri de emoție
Privindu-l cum se apropie.
Incă o dată trece pe lângă tine,
Schitând un zâmbet ușor ironic.
Tu iar rămâi pe loc,
Cu lacrimi în ochi,
Mușcându-ți buzele,
Blestemându-ți zilele.
Dar o zi trece,alta vine
Și speranța iar rasare...
Azi moare,mâine învie
Speranța nemuritoare.