îmbrac cu privirea un suflet trist prea galben deopotrivă
îmi scot un ochi, ușor
am să primesc mai multă lumină
pot devora mai aprig imagini
irisul mă incomoda cu mișcările lui funcție sau nu socotind luxi
un pumn de pământ mi-a umplut cu silă până-n dinții din față cavitatea bucală
nu vreau să vorbesc
cu piroane ruginite mi-am strivit timpanele la locul lor, acolo
degeaba ștergi sângele ce mi se împreuneaza înfundat ca un papion sub bărbie
benzină mi-am turnat pe nas înainte de a-mi aprinde o țigară
mâinile și picioarele mele sunt la un loc, în același loc
același tomberon
gunoaie de nerecunoscut trecute pe șest printr-un blender
mai am un singur... ochi
și-mi este deajuns pentru a mă bucura la vederea ta
e greu să mă recunoști zâmbind
e greu să mă recunoști
inima-mi sare din piept când te văd, mă dă de gol
nu vreau să mă necăjesc pe ea
dar dacă ai vrea ți-aș face-o cadou
într-un joc pe computer ceva mai nou.