Plouă...

Plouă bacovian,
în ritmul nisipului curgând în clepsidră...
plouă-n acorduri de blues...!

Albastra speranță s-a dus,
făcând abuz
de tristețe morbidă...,
s-a dus în apus,
ca să revină cu răsăritul,
renașterii să-i rostească ursitul!

Plouă afară, plouă-nlăuntru...
pașii se duc către centru,
dar plouă ș-acolo, parcă-i sfârșitul...!

Plouă-n nuanțe de gri..., cenușiu...
un câine aleargă capiu,
pisica vecinului cască-n neștire...
bălțile tin conferință, o mare
ar vrea ca sa facă-n unire,
pe trotuare...

Și plouă mărunt...
mă intreb dacă sunt
de acord cu ploaia aceasta?!...
răspund,
eu da, dar nevasta
nu vrea să-ncerce să facem copii
-mici nebunii-...!
și-mi sun iar amanta!

Plouă continuu, parcă cernit...
și timpul parcă-i oprit,
și-și caută umbrelă
sa stea santinelă,
sa vadă ce fac cu amanta pe ploaie...
și-n păr apa-mi curge siroaie,
așteptând-o sa vină,
să-i dărui un fir de sulfină...

Și plouă...,
de cină...!