Fericirea-i copilul meu bolnav,
Nascut prematur, cu insuficienta respiratorie,
Sufocat de cotidianul trist, banal
si desacralizat.

Tineretea-i copilul meu nebun,
Ce rade la soarele lui de 5 ani,
Si plange cu fulgii pe-obrajii
maturitatii.

Iubrea-i copilul meu autist,
Care nu-si poate releva
Universu-i perfect
de cerc de curcubeu.

Toamna solitara-i copilul meu galben
si portocaliu,
Mort pe-un soare sinucigas
In marea rosie denori.

Muzica-i copilul meu mut,
Cu urechile gigantice,
Care-si zambeste in sine
pe-acorduri de chitara.

Natura-i copilul meu de cand pamantul,
Ce m-a-nglobat in sfera lui
De minuni buzare ce-i definesc frumosul.

Si tu esti tot copilul meu;
copilul imaginatiei mele
prea singure de ani
.........................

sunt un azil de copii de peste veacuri,
regugiatiin sinele meu ciudat.