Noi

Se împart minciuni întotdeauna la doi
fiindcă adevărul prea tare ne doare,
suntem prea mici în dragoste amândoi,
iar lumea dimprejur este prea mare.

Suntem noi doi si nepăsarea. Privim...
între ferestre cum râuri enorme curg,
petrecem împreuna, între amarnic și sublim,
amor, în țări în care fluturii nu dorm.

Mergem alături ca o zi senină cu o noapte
cu stele; ținându-ne cam disperați de câte o mână,
se împraștie miros de iarnă albă și de mere coapte,
ne dăm în dragoste cum lanțul sărută apa din fântână.