Intrăm in acea lume plină de poveste.
Fără să vrem, nimeni nu ne cere,
Intrăm fără vointă si cea mai mică părere.
Nu e nici cădere, nu e nici prostie,
E visul ce vine când nimeni nu stie,
Sau simte.
Dar sincer, nu mai am cuvinte
Pentru motive de neînteles.
(...)

Cand totul merge pe dos,
Mă frământă si mă încântă.
Ea îl doreste din putin si ispită.
El se pierde tăcut si o cheamă spre
nestiintă.
Ea e mult prea naivă, căutând doar plăcere.
N-are nicio părere de ce-a fost sau urmează,
Zilele trec, dar ea tot le sfidează.
Un sărut n-o trădează;
Nici nu vor fi foarte multe;
Va fi doar durere, dar nu vrea să asculte.
Ea nu îl iubeste,
Ea doar îl distruge.

Si nici n-o să vină,
Distanta-i prea mare,
Si în sufletul ei, nicio schimbare.
Doar nepăsare.
Nu-i milă pe-alocuri,
Nici rost de minciună.
Nu-i nici adormită dar el o crede nebună.
El o iubeste printre mii de suspine
Pentru oricine
Ar crede invers,
Sărut din cuvinte este tot ce-si doresc.

Si toate se petrec într-o zi cu soare.
El moare. Ea îi aduce o floare
Pentru zile trecute fără niciun sens,
Pentru clipe uitate.
Pentru el îi destinul, ea vede doar o floare.
El nu se mai vede si nici nu mai doare.
Totul a fost un nimic, prea scurt, prea
discret
Desi în sufletul lui pare prea măret.
El a lăsat totul, ea s-a ales cu o floare.
Îl va uita, el se va face uitare.

Nu plânge, nu te fă nici tăcută...
(El vine încet si buzele-i le sărută)
Între ei este tot ce n-ar fi putut să fie.
N-o simte nici caldă, n-o simte nici vie.
Iubire n-a fost, dar acum o să fie,
Iubire ce-i milă,
Gânduri ce-s regrete
Ce-au stat în umbră fără foame sau sete.