poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-01-01 | |
N-am crezut vreodata
Desi am simtit de prea mult Ca o sa mor singur Si o sa ma trezesc tacut. N-am crezut niciodata Dar (atunci) credeam in prea mult. Si s-au trezit dimineata, El mult prea tacut si ea mult prea proasta. N-ar fi vrut sa o stie. Ea era prea geloasa. N-ar fi vrut sa mai stie nici pe ea, nici durere. Ar fi vrut sa zbiere, Dar nimeni nu-l aude. Ea doar ii surade. Apoi ii tace si se intoarce. Nu poate spera si nici n-are ce face. A fost prea frumos dar s-a sfarsit prea prosteste. A trecut doar un ceas dar nu-si mai aminteste. Parasit de lume, uita ce gandeste. A uitat tot ce i-a fost in inima si suflet, Nu mai e nici singur, nu mai e nici putred. Tot ce-a iubit l-a facut mult prea acru... Si sigur pe sine. N-a fost plecat, dar nici nu mai vine.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate