Mă zbat întruna după gratii reci
Ce m-au orbit cu-albeața lor...
De-aici nu poți decât murind să pleci,
Lăsând cenușă-n urmă sau izvor...
...................................................................

Mi-au dat să beau uitarea din potirul sfânt
Și mi-au luat haina de voal,
M-au alungat cu sila pe pământ -
Trist, m-am desprins din norii de cristal...

Din bezna care a urmat apoi
M-a deșteptat lumina surdă...
Prin mine treceau razele-i de sloi
Cu o durere străină și crudă...
.................................................................

Sunt un captiv оn оnchisoarea vie -
Prin mine gratii albe au crescut
Și mi-au străpuns aripa argintie
Și plâng întruna - plânsu-mi este mut...

Se zbuciumă în ritm de vals al morții
Aripa-mi albă și mă doare!
Că n-am să pot fugi de voia sorții!
S-a mai născut un om sub soare...