Un patratel de zahar cu aroma de poveste, ca amagire…
Asta-i de inceput…

Un pas inainte si-apar…
Apar: indor, inisipid, incolor…
Toti incantati ca devin parte din traiu-ti,
Neinteresati ca tu le spui nu.

Inertia te-mpinge… pasesti…
Apuci o tigara… O asezi resemnat intre cate doua felii de paine cu unt…
(Te intrebi de unde atata, te vezi slab…)
Un soi fin… de intelect, cel’lalt de truda.

In goana treci printr-o morga, o alta, o alta, o sera, o morga…
(O sera?! Cand…?!) o morga, o morga, abator, alta morga, o sera…

Constanti ca lacrimile pe care le simtisei cu ceva vreme in urma…
(O da!!… ti-ai amintit ca incepusei sa plangi…)
lacrimile ti s-au uscat pe obraji in goana-ti silita.
Da, da! Acolo intre riduri…

La o sedinta de administrare neregulata a pelinului,
Blestemi in zadar…
Cineva reuseste mereu sa stoarca inca si inca o picatura de ceai din pelinu-ti.
Pelin din ce in ce mai… pelin…

La un moment dat zarisei ceva ce-ai stiut ca-ti va fi moartea.
Cauti din ochi si nu vezi…
Mda… Acum stii… Nu vazusei nimic…
Ghicisei doar ca e undeva intr-acolo pe axa timpului.
O ghicesti si acum… probabil cu mai multa exactitate…

Sovai… si asta tot in fuga…
Gonesti nebuneste…
Gonesti goneste…
Gonesti spre ‘cel negru,
Gonesti spre ‘cel capat.

03.10.2006